Inițiat în 2013, premiul PEN România a fost acordat la prima ediție Fundației Academia Civică, reprezentată de Ana Blandiana și Romulus Rusan (2013), iar apoi lui Gabriel Liiceanu (2014), Andrei Cornea (2015), Cristian Teodorescu și Bogdan Ghiu (2016), Ruxandrei Cesereanu (2017), Martei Petreu și lui Claudiu Komartin (2018), Gabrielei Adameșteanu (2019), Vintilă Mihăilescu (2020), Miruna Runcan (2021), Oleg Serebrian (2022).

În anul 2023, Premiul PEN România a fost acordat de către juriul compus din Magda Carneci, Ruxandra Cesereanu, Claudiu Komartin, Miruna Vlada & Radu Vancu volumului Aripi și rădăcini (Editura Polirom, 2022), semnat de doamna Mihaela Miroiu.

Cartea aceasta are atît o funcție etică, cît și una existențială. Autoarea mărturisește în preambul că este o carte duală, pe de o parte autobiografică (Feminismul este umanism cu femei incluse – partea I), pe de altă parte, civică și activistă (Nu putem trăi cu mai puțină libertate – partea a II-a). Este rezultatul unei căutări identitare care ar putea avea darul să catalizeze și questa altora, ceea ce nu este puțin lucru. Cum dimensiunea etică din scrisul doamnei Miroiu este astăzi recunoscută și, aș spune, recognoscibilă în eseistica științifică, fiind creditată și onorată pe bună dreptate, m-a interesat mai mult aspectul autobiografic al mărturiei din Aripi și rădăcini, cu toate problematizările sale care nuanțează inclusiv varii stări sufletești de incertitudine, pînă cînd să fie găsit drumul spre centru. Autoarea se mută dinspre filozofie spre științele sociale, într-un mod creator și inovator. Cînd discută despre patriarhat și despre tații simbolici din istorie și istoria mentalităților, de pildă, nu o face înverșunat, ci cu eleganță și cu dorința de a-i determina în mod real pe ceilalți să înțeleagă care este perspectiva sa.

Iată evoluția doamnei Miroiu, de la adolescenta de odinioară, la autoritatea științifică de acum. Adolescenta trăiește anii de liberalizare ai comunismului ceaușist în care aerul cărturăresc putea fi totuși definitoriu, cu deprinderea curentă a unor limbi străine precum franceza și engleza, și mai ales cu empatia pentru mișcarea flower-power, în care protestul anti-canon era fățiș. Răzvrătiții erau îngăduiți măcar parțial. Liceana frecventează Școala de Arte Plastice, ajunge să conducă și un cenaclu, deprinde ce înseamnă leadership (dar optează pentru o nuanță informală), renunță la literatură pentru filozofie, iar la facultate are dascăli valoroși și formatori. Își găsește perechea într-un coleg de facultate (Adrian Miroiu) și laolaltă construiesc nu doar o căsnicie, ci și un sălaș intelectual într-o perioadă cînd neostalinismul ceaușist începuse să se manifeste deja. Are o experiență pedagogică dificilă, dar care o antrenează, trăiește experiența maternității, citește cît pentru o viață de om, fondează (alături de cîțiva prieteni) grupul (numit hîtru) Cîr-Mîr, de dezbateri filozofice și discuții literare, un fel de micro-societate civilă. Urmează momentul Decembrie 1989 și, din această clipă, drumul spre centru și spre posibilitățile de desfășurare și dezvoltare ale sinelui său se clarifică definitiv, cu miză inclusiv la nivel de construct instituțional și de demers civic. (Ruxandra Cesereanu)

The book Wings and Roots (Editura Polirom, 2022), signed by Mrs. Mihaela Miroiu, has both an ethical function and an existential one. The author confesses in the preamble that it is a dual book: on the one hand, autobiographical (Feminism is humanism with women included, part I), and on the other, civic and activist (We cannot live with less freedom, part II). It is the result of an identity quest that may have the gift of catalyzing the quest of others as well, which is no small thing. As the ethical dimension in Mrs. Miroiu’s writing is today recognized and, I would say, recognizable in scientific essays, being rightfully credited and honored, I was more interested in the autobiographical aspect of the testimony in Wings and Roots, with all its problematizations that nuance, including the various states of uncertainty, until the way to the center is found. The author moves from philosophy to the social sciences in a creative and innovative way. When he discusses patriarchy and symbolic fathers in history and the history of mentalities, for example, he does so not fiercely but with elegance and a desire to really get others to understand what his perspective is.

This is the evolution of Mrs. Miroiu, from the teenager she used to be to the scientific authority she is today. The teenager lives in the liberalizing years of Ceausist communism, in which the scholarly air could still be defined, with the current command of foreign languages ​​such as French and English, and especially with the empathy for the flower-power movement, in which the anti-canon protest was obvious. Rebels were at least partially tolerated. The high school student attends the School of Fine Arts, ends up running a cenacle, learns what leadership means (but opts for an informal nuance), abandons literature for philosophy, and has valuable teachers and trainers at college. He finds his match in a college colleague (Adrian Miroiu), and together they build not only a marriage but also an intellectual residence at a time when Ceausius neo-Stalinism had already begun to manifest itself. She has a difficult but training pedagogical experience, lives the experience of motherhood, reads as much as she can for a lifetime, and founds (along with some friends) the group (called hîtru) Cîr-Mîr, of philosophical debates and literary discussions, a kind of micro-civil society. The moment of December 1989 follows, and, from this moment, the road to the center and to the possibilities of development and development of self is definitively clarified, with a stake included at the level of institutional construction and civic action. (Ruxandra Cesereanu)

https://www.observatorcultural.ro/articol/laudatio-pentru-mihaela-miroiu/

Inițiat în 2013, premiul PEN România a fost acordat la prima ediție Fundației Academia Civică, reprezentată de Ana Blandiana și Romulus Rusan (2013), iar apoi lui Gabriel Liiceanu (2014), Andrei Cornea (2015), Cristian Teodorescu și Bogdan Ghiu (2016), Ruxandrei Cesereanu (2017), Martei Petreu și lui Claudiu Komartin (2018), Gabrielei Adameșteanu (2019), Vintilă Mihăilescu (2020), Miruna Runcan (2021).

În anul 2022, Premiul PEN România a fost acordat de către juriul compus din Magda Carneci, Ruxandra Cesereanu, Claudiu Komartin, Miruna Vlada & Radu Vancu scriitorului Oleg SEREBRIAN pentru volumul Pe contrasens, Editura Cartier, Colecția „Rotonda“, 2021

Primul lucru care te frapează în romanul Pe contrasens (publicat la Editura Cartier în 2021) este geografia europeană nuanțată pe care o conține: Woldemar Skawronski, primul narator central, este originar din Bucovina (teritoriul bucovinean de odinioară se află astăzi sub jurisdicție românească și ucraineană), are accent chezaro-crăiesc în germana pe care o vorbește, este neurochirurg la Berlin (dar a făcut facultatea la Moscova). Mama lui Woldemar locuiește la Bruxelles, tatăl său este diplomat într-o țară sud-americană; Woldemar a fost crescut în URSS de către mătușa și unchiul său, într-un sat din Munții Carpați, la granița dintre România și Ucraina. Odinioară, bunica lui a fost deportată în Uzbekistan, căsătorită fiind cu un preot din Cernăuți. Surorile lui Woldemar au căsnicii în SUA și America Latină. Devine evident că Woldemar e un personaj mozaicat, sincretic, conținînd de fapt o microistorie a Europei de Est, în care a copilărit, dar și a Occidentului, în care trăiește la maturitate. Printr-o familie de bucovineni risipiți în întreaga lume, prozatorul concentrează un atlas întreg.Cînd cineva dorește să se împămîntenească într-un loc străin există un obicei bucovinean, acela de a sădi un copăcel de fag în curtea noii case, la rădăcina căruia sînt îngropate, scrise pe hîrtie, aspirațiile și tînjirile celui sau celei care sădește copăcelul. Nu degeaba Bucovina e cunoscută sub numele de Țara Fagilor. Acest obicei apare, la un moment dat, în romanul lui Oleg Serebrian: l-am considerat simbolic pentru chiar scrierea acestui roman neobișnuit, psihoistoric și geopolitic, care, consider, a meritat cu prisosință Premiul Pen România în 2022. (Ruxandra Cesereanu)

The first thing that strikes you in the novel Pe contrasens/On the Contrary (published by Cartier Publishing House in 2021) is the nuanced European geography it contains: Woldemar Skawronski, the first central narrator, is originally from Bucovina (the former Bucovina territory is today under Romanian and Ukrainian jurisdiction), has a Caesaro-royal accent in the German he speaks, and is a neurosurgeon in Berlin (but studied in Moscow). Woldemar’s mother lives in Brussels, and his father is a diplomat in a South American country. Woldemar was raised in the USSR by his aunt and uncle in a village in the Carpathian Mountains on the border between Romania and Ukraine. Once upon a time, his grandmother was deported to Uzbekistan after being married to a priest from Chernivtsi. Woldemar’s sisters are married in the US and Latin America. It becomes obvious that Woldemar is a mosaic, syncretic character, actually containing a microhistory of Eastern Europe, where he grew up, but also of the West, where he lives as an adult. Through a family of Bukovinians scattered all over the world, the prose writer concentrates on an entire atlas. When someone wants to settle down in a foreign place, there is a Bukovina custom of planting a beech tree in the yard of the new house, at the root of which are buried, written on paper, the aspirations and longings of the person who plants the tree. It is not for nothing that Bucovina is known as the Land of Beech. This habit appears, at some point, in Oleg Serebrian’s novel: is it symbolic for the very writing of this unusual, psychohistorical, and geopolitical novel, which richly deserved the Pen Romania Award in 2022. (Ruxandra Cesereanu)

https://www.observatorcultural.ro/articol/pe-contrasens-un-roman-psihoistoric-si-totodata-geopolitic/

Vineri, 6 decembrie, în cadrul Adunării Generale a organizației, s-a acordat premiul PEN România pentru anul 2020. Inițiat în 2013, premiul PEN România a fost acordat la prima ediție Fundației Academia Civică, reprezentată de Ana Blandiana și Romulus Rusan (2013), iar apoi lui Gabriel Liiceanu (2014), Andrei Cornea (2015), Cristian Teodorescu și Bogdan Ghiu (2016), Ruxandrei Cesereanu (2017), Martei Petreu și lui Claudiu Komartin (2018), Gabrielei Adameșteanu (2019), Vintilă Mihăilescu (2020).

Juriul (compus din Magda Carneci, Ruxandra Cesereanu, Claudiu Komartin, Miruna Vlada & Radu Vancu) a nominalizat 10 titluri, dintre cărțile publicate în 2020.

Laureata premiului PEN România pe anul 2020 este Miruna Runcan cu trilogia Teatru în diorame. Discursul criticii teatrale în comunism. Amăgitoarea primăvară (1965-1977) (Tracus Arte).

Proiectul de față ar fi trebuit, la origine, să fie unul colectiv, dar sesizând dezinteresul instituțiilor oficiale care acordă granturi pentru cercetare avansată și care s-au dovedit a fi indiferente față de această temă, Miruna Runcan și-a asumat un demers individual de cercetare, cu toate riscurile aferente : durata amplă de investigație și redactare concentrată prin energia unui singur autor, riscul ca un asemenea proiect (ce ar putea însuma cel puțin 1000 de pagini) să nu găsească ulterior o editură interesată și aptă financiar să publice investigația ; și mai ales riscul ca un singur autor să nu poată acoperi toate câmpurile de cercetare pe care un asemenea proiect de sinteză îl presupunea. Demarând proiectul cu astfel de limite din start obiective, Miruna Runcan a avut curajul să riște, întrucât a fost captivată chiar de subiectul ardent al investigației sale : relația (puntea) dintre text, spectacol și spectator ; funcționalitatea discursului criticii teatrale în contextul cultural și politic al comunismului și felul în care discursul teatral a depins de varii politici culturale ; condiția criticii de teatru ca loc de graniță, dar și ca Cenușăreasă ; o imersiune în panoplia esteticii teatrale pentru a fixa baza pe care s-a manifestat discursul criticii teatrale. În ansamblu, autoarea trilogiei Teatru în diorame. Discursul criticii teatrale în comunism a înțeles că demersul său va fi implicit și unul mentalitar, că studiul său ambiționează să depășească analiza și inventarierea (clasificarea, tipologizarea) stricto sensu a criticii teatrale și că intenționează să propună o radiografie mentalitară a înseși perioadei comuniste prin intermediul relației dintre text, spectacol și spectator. (Ruxandra Cesereanu)

On Friday, December 6, during the organization’s General Assembly, the PEN Romania award for 2020 was awarded. Initiated in 2013, the PEN Romania award was awarded at the first edition to the Academia Civică Foundation, represented by Ana Blandiana and Romulus Rusan (2013), and then to Gabriel Liiceanu (2014), Andrei Cornea (2015), Cristian Teodorescu and Bogdan Ghiu (2016), Ruxandrei Cesereanu (2017), Marta Petreu and Claudiu Komartin (2018), Gabriela Adameșteanu (2019), and Vintilă Mihăilescu (2020). The jury (composed of Magda Carneci, Ruxandra Cesereanu, Claudiu Komartin, Miruna Vlada, and Radu Vancu) nominated 10 titles among the books published in 2020. The laureate of the PEN Romania award for 2020 is Miruna Runcan with the trilogy Theater in Diaramas. The discourse of theatrical criticism in communism. The Deceptive Spring (1965–1977) (Tracus Arte), for her project to recover an essential area of ​​our cultural memory.

The present project should, originally, have been a collective one, but noticing the disinterest of the official institutions that grant grants for advanced research and who have been shown to be indifferent to this theme, Miruna Runcan undertook an individual approach of research, with all the associated risks: the extensive duration of the investigation and focused writing through the energy of a single author, risk as a such a project (which could amount to at least 1000 pages) not to later find a publishing house interested and financially able to publish the investigation; and especially the risk that a single author cannot cover all the fields of research that such a synthesis project assumed. Starting the project with such objective limits from the start, Miruna Runcan had the courage to risk, as she was captivated by the burning subject of his investigation: the relationship (bridge) between the text, performance, and spectator; the functionality of the discourse of theatrical criticism in the cultural and political context of communism and the way in which the discourse depended on various cultural policies; the condition of theater critics as a place of the border, but also as Cinderella; an immersion in the panoply of theatrical aesthetics to fix the base on which it has manifested the discourse of theatrical criticism. Overall, the author of the Theater in Diaramas trilogy. The discourse of theatrical criticism in communism understood that its approach would be implicit and a mental one, that the study aims to go beyond analysis and inventory (classification, typologizing) the stricto sensu of theatrical criticism, and that it intends to propose a mental x-ray of the communist period itself through the relationship between text, performance, and spectator. (Ruxandra Cesereanu)

https://www.observatorcultural.ro/articol/premiul-pen-romania-a-fost-acordat-mirunei-runcan/

Revista Observator cultural de săptămâna aceasta (nr. 1042, 4 decembrie) dedică un dosar lui Vintilă Mihăilescu, laureatul premiului PEN România 2020. Le mulțumim colegilor de la Observator cultural – și vă invităm să citiți contribuțiile (semnate de Ruxandra Cesereanu, Bogdan Ghiu, Bogdan Iancu, Miruna Vlada) pe site-ul Observator cultural:

Premiul PEN România 2020, acordat (post-mortem) lui Vintilă Mihăilescu

În cadrul Adunării Generale din 26 noiembrie 2020 a fost decernat premiul PEN România pentru anul 2020. Juriul (compus din Magda Cârneci, Ruxandra Cesereanu, Bogdan Ghiu, Mariana Gorczyca, Claudiu Komartin, Miruna Vlada, Radu Vancu) a decis că laureatul premiului PEN România 2020 este Vintilă Mihăilescu, pentru volumul „În căutarea corpului regăsit. O ego-analiză a spitalului” (Polirom, 2019).

Premiul PEN România a fost înființat în 2013. El se acordă anual unei cărți sau serii de cărți – din genurile eseu, memorii, jurnal, roman, interviu, poezie – care exprimă valorile de implicare civică, libertate a cuvântului, promovarea democrației, păstrarea memoriei colective, apărarea drepturilor omului, lupta împotriva cenzurii, solidaritate internațională ș.a. Aceste valori reprezintă emblema și specificul organizației PEN International, din care face parte și PEN România. Premiul se acordă în fiecare an în luna noiembrie. Premiul care a fost acordat anul acesta are în vedere cărți apărute în 2019.

Juriul a ales cartea lui Vintilă Mihăilescu din cele douăsprezece nominalizări rezultate în urma votului preliminar:

Mariana Codruț, „Pulsul nu poate fi minimalist”, Paralela 45;

Dan Coman, „Aceste lucruri care nu se vor schimba niciodată”, Polirom;

Anastasia Gavrilovici, „Industria liniștirii adulților”, Casa de Editură Max Blecher;

Medeea Iancu, „Delacroix este tabu: Amendamentele lirice”, frACTalia;

Florin Iaru, „Jos realitatea!”, Paralela 45;

Vintilă Mihăilescu, „În căutarea corpului regăsit”, Polirom;

Mihaela Miroiu, Maria Bucur, „Nașterea cetățeniei democratice. Femeile și puterea în România modernă”, Humanitas;

Ioana Nicolaie, „Cartea Reghinei”, Humanitas;

Horia-Roman Patapievici, „Anii urii”, Humanitas;

Cezar Paul-Bădescu, „Frica de umbra mea”, Polirom;

Cosmin Perța, „Arșița”, Paralela 45;

Livia Ștefan, „Thanato Hotel”, Casa de Editură Max Blecher.

English

 

Premiul PEN România a fost înființat în 2013. El se acordă anual unei cărți sau serii de cărți – din genurile eseu, memorii, jurnal, roman, interviu, poezie – care exprimă, de o manieră înalt estetică și morală, valorile de implicare civică, libertate a cuvântului, promovarea democrațăiei, păstrarea memoriei colective, apărarea drepturilor omului, lupta împotriva cenzurii, solidaritate internațională ș.a. Aceste valori reprezintă emblema și specificul organizației PEN International, din care face parte și PEN România. Premiul se acordă în fiecare an în luna noiembrie cu ocazia Târgului de carte Gaudeamus din București.

 

Premiul PEN România 2013 a fost acordat Fundației Academia Civică, prin Ana Blandiana și Romulus Rusan, pentru seria de cărți-mărturii excepționale publicate în ultimii ani, și mai ales în 2012, cărți legate de recuperarea memoriei închisorilor, injustiției și cenzurii din timpul regimului comunist.

 

Premiul PEN România 2014 a revenit lui Gabriel Liiceanu pentru cartea Dragul meu turnător, editura Humanitas 2013, carte care, conform motivației juriului, reprezintă un eseu-roman sau roman-mărturie al unei probleme de conștiință care ne privește pe toți : modul în care Securitatea din perioada comunistă a controlat și a marcat, inisidios sau pe față, existența noastră cotidiană, cu urmări psihologice și sociale care durează și în prezent. Premiul a fost sponsorizat de ENEL România.

http://epochtimes.ro/video/decernarea-premiului-pen-club-gabriel-liiceanu-despre-grotesca-realitate-transpusa-literar-in-dragul-meu-turnator—252 .

 

Premiul PEN România 2015 a fost acordat lui Andrei Cornea pentru volumul Miracolul.Despre neverosimila făptură a libertății, editura Humanitas, București 2014, care propune o meditaţie rece şi în același timp o pledoarie vibrantă pe tema libertăţii, ca o valoare supremă și fragilă a spiritului uman, aflată mereu în pericol de a fi pierdută și mereu în situația de a fi recucerită prin efortul nostru comun și continuu.

 

Premiul PEN România 2016 a fost acordat ex aequo scriitorilor Cristian Teodorescu și Bogdan Ghiu. Cristian Teodorescu a primit acest premiu pentru romanul Șoseaua Virtuții. Cartea Cîinelui, editura Cartea Românească, București 2015, care ilustrează principiul, asumat în Charta P.E.N., conform căruia literatura reprezintă o formă înaltă de veghe morală. Romanul ne confruntă cu tulburătoarele consecințe asupra prezentului ale coabitării sistematice cu minciuna, delațiunea și crima din trecutul recent al societății românești. Romanul avertizează împotriva naivității de a crede că imperativul rezistenței la compromis a dispărut odată cu dictatura. Însă luciditatea cu care prezintă nuanțele promiscuității morale este dublată de încrederea – implicită, însă vibrantă și caldă – în forța emancipatoare și regeneratoare a confruntării cu propria conștiință.

Bogdan Ghiu a primit acest premiu pentru volumul de eseuri Totul trebuie tradus, editura Cartea Românească, București 2015, volum care constituie o strălucită contribuție, în perimetrul intelectual românesc, la înțelegerea oportunităților culturale generate de globalizare. Traducerea, în viziunea autorului, este un proces universal, care afectează toate colțurile lumii și toate nivelele existenței. Literatura și proza de idei se situează în centrul acestui vast tabloul tocmai prin capacitatea lor de a relativiza ideea de Centru, stimulînd un regim empatic și egalitar al comunicării. În consonanță cu misiunea P.E.N. de stimulare globală a traducerilor, Bogdan Ghiu demonstrează că cortinele care separă culturile nu sînt de fier. Tapiseria lor de coduri culturale reprezintă doar un obstacol relativ, și fără îndoială incitant, atunci cînd multiplul traducător este animat de un respect profund pentru umanitatea Celuilalt.

Premiul a fost sponsorizat de OperaScrisa.Ro.

 

Premiul PEN România 2017 se acordă doamnei Ruxandra Cesereanu pentru volumul Fugarii: Evadări din închisori și lagăre în secolul XX, apărut la Editura Polirom, în 2016. Întreprinsă de o autoare renumită pentru temele dificile legate de comunism pe care le-a abordat de-a lungul ultimilor 20 de ani, această cercetare eseistică,  realizată cu acribie științifică, dar, în egală măsură, cu vibrație poetică și suflu epic, vorbește despre inalienabila pasiune a libertății, reușind să ne restaureze încrederea în principiul umanist, exprimat cândva de Ernest Hemingway, conform căruia „un om poate fi zdrobit, dar nu înfrînt”.

http://revista22.ro/70267729/ruxandra-cesereanu-premiul-pen-romnia-2017.html

 

THE ROMANIAN PEN AWARD

The Romanian PEN Award was founded in 2013 and it’s confered annuallyto either a book or a bookseries – it can belong to various genres: essays, memoirs, diaries, novels, interviews, poetry – which express the values of civic engagement, freedom of speech; which encourage keeping the collective memory alive; defending the human rights; fighting against censorship; standing for international solidarity, and so forth, in a highly estetic and moral manner. These values are the emblem of PEN International, and therefore of PEN Romania as well, and they are specific to the organisation. The award is confered every year in November at the Gaudeamus Book Fair in Bucharest.

The Romanian PEN Award 2013 was conferedto the Civic Academy Foundation, through Ana Blandiana and Romulus Rusan, for a book series of exceptional confessions. It has been published within the last few years, mostly in 2012, and the central theme is the recovery of the memories of prison experiences, injustices and censorship during the communist era.

The Romanian PEN Award in 2014 was confered to Gabriel Liiceanu for his book Dragul meu turnător (My Dear Informer), Humanitas Press, 2013. According to the jury’s motivation, the book is either an essay-novel or a confessional novel about a problem in people’s consciousnesses that regards all of us: the way in which the Security Service in the communist era controlledour daily existence both insidiously and straightforwardly, and the lasting marks it has left upon our society and our way of thinking, that can still be felt in the present. The award was sponsored by ENEL Romania.

http://epochtimes.ro/video/decernarea-premiului-pen-club-gabriel-liiceanu-despre-grotesca-realitate-transpusa-literar-in-dragul-meu-turnator—252 .

Translated by Ioana Săbău

The PEN-Romania Prize for 2015 was awarded to Andrei Cornea, for the essay The Miracle. On the Implausible Nature of Liberty (Bucharest: Humanitas, 2014) – a work offering concurrently a lucid reflection and a vibrant advocacy concerning liberty as a supreme but fragile value of the human spirit, always in danger of being lost and always in need of being reconquered through our common and continuous strains.
The Prize was sponsored by OperaScrisa.Ro, society for copyrights management.
PEN-Romania also awarded a special prize to the magazine MEMORIA (Memory) that celebrated in 2015 its 25th year of uninterrupted activity. MEMORIA has the great merit of having freed the captive thinking and writing of many political prisoners, thereby essentially contributing to the axiological and moral justice done to brilliant minds brutally turned off in the Communist detention camps, and to the emergence of a democratic political climate in our country.

http://revista22.ro/70250211/premiul-pen-romnia-acordat-lui-andrei-cornea-pentru-volumul-miracolul-despre-neverosimila-fptur-a-libertii.html

http://www.literaturadeazi.ro/panoramic/o-cucerire-dificila-si-rara-libertatea

The 2016 PEN Romania Prize rewarded two equally placed works that convincingly reverberate with two essential missions of PEN International.

The novel Șoseaua Virtuții. Cartea cîinelui　(Virtue Avenue. The Book of the Dog) by Cristian Teodorescu illustrates the principle, inscribed in the PEN Charter, that literature should stand a form of moral watch over society. The author confronts us with the disquieting impact over the present day of the systematic cohabitation with ideological lie, denouncement, and crime that marked the Communist past of Romanian society. The novel warns against the illusion that the imperative of resisting moral compromise becomes immaterial once a dictatorship is overthrown. Nevertheless, the lucidity with which Teodorescu depicts the nuances of moral promiscuity is paralleled by a belief – implicit, but vibrating and warm – in the emancipatory power of uncomplacently scrutinizing one’s own consciousness.

The essay　Totul trebuie tradus. Noua paradigmă　(Everything Has To Be Translated. The New Paradigm) by　Bogdan Ghiu　is a brilliant Romanian contribution to the understanding of the cultural opportunities generated by globalization. Translation, so Bogdan Ghiu, is a process that can be defined as both universal and general – i.e. it impacts not only the remotest corners of our world, but, at the same time, all the levels of our existence. Literature, as fiction and essay, seems to be situated in the mere center of this vast picture, somehow paradoxically, through its capacity of relativizing the idea of a Center, and thereby supporting an empathetic and egalitarian regime of cross-cultural communication. Fortunately, encourages us Bogdan Ghiu, the curtains that separate cultures are not made of iron. Their tapestry of codes represents a decidedly surpassable obstacle, provide that the multiple translator is led by a sense of profound respect for the humanity of the Other.

A diploma of merit was also awarded to the young poetess　Ioana Vintilă, for obtaining the highest evaluation at the national round of the New Voices 2016, and for having been one of the three authors short-listed for the final international round of this yearly contest organized by PEN International at a global scale.

 

The Romanian Pen Award for 2017 went to Mrs. Ruxandra Cesereanu’s study The Fugitives: Escapes from Prisons and Camps in the Twentieth Century, Polirom Publishing House, 2016. Coming from an author well-known for addressing the most obscure and difficult sides of the experience of Romanian Communism and Gulag, this work combines scientific accuracy with poetic vibration and epic breath, to celebrate the passion for liberty deeply engrained in human nature, and to restore our confidence in the principle once expressed by Ernest Hemingway according to which “a man can be destroyed, but not defeated”.

Back to top