Avertisment cu privire la efectele noilor măsuri ale Codului Fiscal asupra culturii române și a libertății de expresie

În România se află, în momentul de față, în curs de aplicare o modificare prin ordonanță de urgență a Codului Fiscal care produce o profundă îngrijorare în rândurile scriitorilor, traducătorilor, jurnaliștilor și, în general, ale agenților independenți de cultură, profesioniști ai libertății de expresie. Este vorba de obligativitatea achitării în avans, pentru anul 2018, a taxelor însumând contribuția la asigurările sociale și contribuția de asigurări sociale de sănătate calculate automat prin extrapolare, în baza veniturile realizate din „activități independente” în anul anterior (2017) și care depășesc un anumit prag.

Or, această decizie pune mai multe probleme grave de principiu și de logică elementară, la mai multe niveluri. În primul rând, în baza cărei logici ar putea fi cineva de acord să se lase pre-prelevat, adică să achite taxe pentru un venit care nu a fost realizat – și pe care nu știe dacă îl va realiza? Tocmai pentru că este vorba de venituri realizate din „activități independente”, acestea nu sunt predictibile, ci, în covârșitoarea lor majoritate, neregulate, ocazionale, chiar incerte, această particularitate devenind cu atât mai acută în cazul veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală și drepturi de autor cum sunt cele realizate de scriitori, de traducători și de jurnaliști. Un exemplu grăitor: aplicațiile pentru finanțări publice ale unor proiecte culturale, din care se întreține preponderent sectorul cultural independent, cum ar fi acelea efectuate prin Administrația Fondului Cultural Național (AFCN), sunt intra-anuale (primăvară-toamnă, de obicei), astfel încât nu pot fi prezumate de la un an la altul.

În al doilea rând, punerea la un loc, în aceeași categorie-oală sau categorie-vagon, a veniturilor realizate din activități comerciale, prestări de servicii, dividende, dobânzi, chirii, contracte civile, activități agricole etc. cu drepturilor de autor obținute din scris constituie o brutalitate de judecată și o nedreptate în plus la adresa unei categorii și așa defavorizate și precare precum cultura scrisă. Pe scurt, aplicare acestei măsuri va avea un efect inedit și total de CENZURĂ, INTERZICÂND, de facto, atât cultura română vie, cât și, în general, libertatea de expresie. Aduși la faliment prin acest DICTAT FISCAL dintr-o situație deja precară, aflați în imposibilitatea de a-și achita aceste taxe atât de pripit adoptate, mulți dintre membrii organizației noastre (dar nu numai) riscă să se regăsească, foarte curând, în închisoare – la propriu.

Luând act de extrema gravitate a acestei situații, PEN România solicită Guvernului (emitentul ordonanței de urgență care a introdus această modificare a Codului Fiscal), Parlamentului și Președinției României reanalizarea de urgență a acestei decizii dictatoriale și, dacă nu exceptarea, de ce nu ?, de la achitarea unor taxe și impozite a scriitorilor, traducătorilor și jurnaliștilor (așa cum beneficiază alte categorii profesionale), în orice caz adecvarea tratamentului fiscal la specificul activității lor, deci tratarea atent diferențiată a creatorilor de cultură, profesioniști și campioni ai libertății de expresie.

PEN România înțelege, de asemenea, să informeze cu privire la această situație de maximă gravitate toate organismele internaționale interesate, începând, firește, cu PEN Internațional.

PEN România

 

Text apărut și în revista Observator Cultural, nr.907, 25-31 ianuarie 2018:

https://www.observatorcultural.ro/articol/avertisment-cu-privire-la-efectele-noilor-masuri-ale-codului-fiscal-asupra-culturii-romane-si-libertatii-de-expresie/

La dispariția Regelui Mihai

 

PEN România resimte o enormă tristeţe la săvârşirea din această lume a Regelui Mihai.

Într-un context istoric cinic şi atroce în care demnitatea a reprezentat o vulnerabilitate, Regele Mihai a ales să fie demn – înţelegând de la bun început preţul pe care avea să îl plătească pentru aceasta.

Demnitatea în faţa unei istorii ieşite din matcă şi virulent anti-umane a reprezentat dintotdeauna una dintre valorile esenţiale ale organizației PEN. Cel mai adesea, din raţiuni care ţin de slăbiciunile noastre omeneşti, această demnitate eroică e o ficţiune pe care scriitorii încearcă să o facă pe cât posibil mai convingătoare – în speranţa că aspirațiile lor etice şi pedagogice vor acționa, în moduri subtile dar eficiente, asupra realității.

Regele Mihai a fost unul dintre rarii bărbaţi de stat ai modernităţii care au dat conţinut concret acestei ficţiuni etice. Viaţa sa a fost o demonstraţie exemplară a faptului că demnitatea nu e condamnată să rămână o ficţiune.

Despărţindu-ne de Regele Mihai, ne revine să perpetuăm acest imperativ al demnităţii în faţa istoriei, pe care Majestatea Sa l-a întrupat fără rest.

PEN România

 

Declaratie PEN – pentru Laura Ioana Florescu

Incriminare pentru un volum de poezii,

discriminare pentru invaliditate

 

O analiză de Radu Sergiu Ruba

 

O societate cu adevărat civilizată nu limitează sub nicio  formă capacitatea şi dorinţa de muncă a cetăţenilor săi, nu blochează intenţiile lor de expimare în plan public, nu culpabilizează actul de creaţie şi nici nu instituie amenzi asupra beneficiilor de pe urma operei, nu asimilează invaliditatea sau dizabilităţile umane neantului şi se fereşte, în actele sale normative, de formulări dezumanizante, inumane sau antiumane.

Din nefericire, toate aceste grave carenţe, practic, vicii, ale legislaţiei şi administraţiei din ţara noastră, ies la iveală odată cu cazul d-nei Laura Ioana Florescu.

Continue reading