Ruxandra Cesereanu – Conferință “Armenocid și rezistență – epopeea lui Franz Werfel”

Ne bucurăm să putem anunța deja o a doua conferință co-organizată de PEN România și Departamentul de Literatură Comparată al Facultății de Litere a Universității Babeș-Bolyai.

Săptămâna trecută, Miruna Vlada a vorbit despre Suprimarea libertății de expresie a scriitoarelor.

Săptămâna aceasta, mai exact joi, 15 aprilie, de la ora 18, Ruxandra Cesereanu va susține o conferință (tot în format open lecture) despre Armenocid și rezistență – epopeea lui Franz Werfel.

Ca și conferința anterioară, și aceasta va fi transmisă live pe pagina de Facebook a PEN România.

PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii din Turcia închiși abuziv. Scrisoarea a 8-a: Ioana Morpurgo pentru Zafer Özcan


Zafer Özcan și fiica lui, Ebrar Beyza

Imprisoning voices doesn’t silence discent, it puts a magaphone in its hand.                                                                      

Dragă Zafer,

Azi dimineață aud la știri că țării tale i s-a făcut iar sete de durere. Guvernul turc a anunțat retragerea din Convenția Consiliului Europei pentru Prevenirea Violenței Împotriva Femeilor. Poate că zecile de jurnaliști aflați deja după gratii, printre care și tu, nu erau de ajuns. Cuvinte și femei. De ce-i e atât de frică națiunii tale de libertatea lor ?

            Am găsit pe internet, tradusă în engleză, o scrisoare pentru fiica ta, Ebrar, în care descrii porțiunea de cer vizibilă dincolo de gratiile ferestrei tale – a milky blue sky  – ‘un cer lăptos albastru’.  E ceață aici, în sudul Angliei, acum când îți scriu. Un cer de culoarea uitării, a somnului fără vise, la care nu vreau să mă uit. Mă gândesc la cerul tău, la visele tale, la culoarea memoriei tale. Ai terminat romanul acela de care îi spuneai lui Ebrar în aceeași scrisoare ? Cine sunt oamenii din paginile lui și ce fac ei cu libertatea lor? Ce fac cu frica și disperarea atunci când n-o mai pot conține în sufletul lor? În ce noi legi deghizează ura, în ce uniforme o îmbracă? Pe cine aleg să pedepsească în locul propriei conștiințe? Și cei care iubesc în romanul tău, atunci când pot să iubească, cine sunt? Te ascult, Zafer. Sunt cu tine în celula ta, invizibilă și tăcută, rezemată cu spatele de perete. Și da – văd pe fereastră, dincolo de gratii, bucata ta de cer alb.

            Ciudat cum experiența a jumătate de continent (pe harta căruia e și țara ta), deceniile de comunism în care dreptul la libera expresie a fost cenzurat, dizidența decimată și închisorile pline de ziariști, filosofi, poeți, etc. nu le dă de gândit autorităților turce care au decis că locul tău și al altor jurnaliști, în momentul de față, este după gratii. Tactica asta nu s-a dovedit niciodată, în nici un context istoric, viabilă. Pentru fiecare propoziție cenzurată într-un articol de ziar, mii de alte cuvinte vor fi scrise pe aceeași temă de zeci de alți jurnalisti, în zeci de alte țări. Pentru fiecare scriitor închis pentru ideile sale, sute de alți scriitori vor publica cărți cu aceleași idei peste tot în lumea largă. Pentru fiecare fiică și fiu care au fost forțați să crească fără tatăl sau mama lor, trimiși la închisoare de autorități pentru exprimarea liberă a ideilor lor, se va naște o întreagă generație de dizidenți, nu o generație mută. Singura metodă viabilă de a reduce vocea dizidenței este de a-i asigura un loc legitim în societate, de a o asculta și de a lua în serios ce are de spus.

Ziarele au zis că în drum spre casă, după ce ți-ai dus copii la școală într-o zi ca orice altă zi, ai fost arestat. De-acum înainte, în fiecare dimineață, în drum spre casă, dupa ce îmi voi duce copiii mei la școala aici, la capătul ăstalalt al continentului, voi șopti numele tău. Gândeste-te la asta ca la un fel de rugăciune pentru umanitatea pe care o împărțim, dincolo de națiuni, guverne, geografii, dincolo de timpul prezent ce sângerează.

Cu solidaritate și multă căldură,

Ioana

P.S. Și un poem de Emily Dickinson, scris acum vreo 150 de ani, pentru tine:

No Rack can torture me

No Rack can torture me—
My Soul—at Liberty—
Behind this mortal Bone
There knits a bolder One—

You cannot prick with saw—
Nor pierce with Scimitar—
Two Bodies—therefore be—
Bind One—The Other fly—

The Eagle of his Nest
No easier divest—
And gain the Sky
Than mayest Thou—

Except Thyself may be
Thine Enemy—
Captivity is Consciousness—
So’s Liberty.

PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii din Turcia închiși abuziv. Scrisoarea a 7-a: Claudiu Komartin pentru Vahit Yazgan

Domnule Vahit Yazgan,

      Am aflat cu tristețe despre situația în care vă găsiți, iar amărăciunea mea a crescut descoperind, din surse legitime și demne de încredere, care au fost împrejurările în care s-a ajuns la condamnarea dumneavoastră pentru un delict cețos, mai bine spus pentru o bănuială sau o vină imaginară. Plătiți scump pentru activitatea dumneavoastră ca jurnalist, iar abuzurile la care ați fost și sunteți supus fac cinste meseriei pe care v-ați făcut-o, atât cât știu și înțeleg, cu probitate mai bine de două decenii.

       Fiind convins că v-ați păstrat, în anii de când sunteți întemnițat, valorile morale și libertatea interioară, doresc să îmi exprim solidaritatea cu dumneavoastră și să vă transmit, ca unui coleg scriitor cu o puternică conștiință a misiunii sale publice, gândul meu bun și mulțumiri pentru că demonstrați astfel noblețea și importanța îndeletnicirii dintotdeauna a celor care, în condiții grele pentru democrație, rămân fermi pe pozițiile pe care sunt deciși să le apere prin activitatea lor în slujba pluralității și a libertății de exprimare.

       Nădăjduind că starea dumneavoastră de sănătate nu va fi și mai mult primejduită de condițiile încarcerării la care sunteți supus în prezent, vă asigur că situația în care vă aflați nu este necunoscută și nu trece nerecunoscută în lumea celor pentru care rămâne de căpătâi afirmarea valorilor cardinale ce dau sens libertății și adevărului. Adevărata putere a unei societăți – și a umanității în ansamblul ei – rezidă în aceste valori pe care încercăm, în contexte politice și istorice neasemănătoare, să le apărăm împreună. Iar dacă și când vă veți simți copleșit de greutățile izolării și ale persecuției, vreau să știți că nu sunteți singur, ci rămâneți înconjurat de prețuirea unui confrate din alt tărâm care înțelege că suferința dumneavoastră nu este nici abstractă, nici dezonorantă și în nici un caz lipsită de însemnătate, cum probabil încearcă temnicerii dumneavoastră să vă convingă.

    Dimpotrivă: prin concretețea ei, ea vorbește exact despre noblețea și însemnătatea enormă a celor care suferă, precum dumneavoastră, în numele adevărului.

       Claudiu Komartin

PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii din Turcia închiși abuziv. Scrisoarea a 6-a: Mariana Gorczyca pentru Faruk Akkan

            Dragă Faruk Akkan,

            Când am aflat că ești încarcerat în penitenciarul de la Silivri, primul lucru pe care l-am făcut a fost să caut pe internet informații despre acest district și oraș, situat pe malul Mării Marmara.

           Am fost surprinsă să găsesc pe Wikipedia nu numai informații istorice, geografice, demografice, ceea ce se află în mod obișnuit pe o pagină enciclopedică de prezentare a unui loc. Ci și această precizare care mi-a dat de gândit: ”Construită în 2008, cea mai mare închisoare din Europa este situată la 99 km vest de Silivri.”

            Și mi-am amintit ceva: teoreticienii totalitarismului ne-au atras în atâtea rânduri atenția că ”noul om”, docil, conformist este obținut ca la șah, cu premeditate mutări, care să pregătească mutarea decisivă.

           Dragă Faruk Akkan, aceste rânduri sunt despre empatie, suport, admirație pentru curajul și profesionalismul tău, pentru că, așa cum un doctor, un pilot trebuie să își facă ireproșabil datoria, tot astfel un jurnalist profesionist trebuie să își respecte misiunea sa: să practice și să apere libetatea de expresie!

            Mariana Gorczyca

PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii din Turcia închiși abuziv. Scrisoarea a 5-a: Bogdan Ghiu pentru Mehmet Baransu

            Iubite coleg,

            Îți scriu din România, țară care a cunoscut foarte bine, până în urmă cu nu atât de mult timp încât amintirile să fi dispărut în totalitate, ororile și ravagiile dictaturii, ale lipsei de libertate și de pluralism, ale închiderii gurii și minții cu forța și ale încarcerării adevărului prin cenzură și prin auto-cenzură, prin represiune și prin tăcere, lașitate, orbire și mințire de sine. Cu atât mai importantă este lupta ta și a colegilor tăi, pentru că, știi asta cel mai bine, chiar dacă s-a dorit neutralizarea ta, scoaterea ta și a colegilor tăi din arena luptei pentru adevăr și ținerea ta „la secret”, chiar și din poziția și din situația în care ai fost pus, lupta ta continuă, tu continui lupta, chiar dacă, aparent, gura ți-a fost pecetluită și mâinile, legate. Pentru că acum tu, voi, încarcerații cuvântului liber, faceți parte din adevărul care se încearcă a fi ascuns, ținut sub tăcere, reprimat și ocultat, și care tocmai de aceea trebuie spus, preluat, repetat, susținut, scandat, tare și răspicat, ca însuși Numele Adevărului care trebuie, așa cum ai făcut tu însuți, dezvăluit, aruncat în fața celor care vor să-l facă uitat. Scriindu-ți, nu doresc decât să te sprijin moral să continui să lupți, în primul rând cu descurajarea, asigurându-te (dar asta tu știi foarte bine) că Dreptatea este de partea ta, de partea noastră, a cuvântului liber, plural, diferit. Și că numai adevărata separație a puterilor – o presă liberă și o justiție liberă – poate asigura adevărata putere a oricărei țări, a oricărei comunități, a oricărei societăți. Cine fură puterea o pierde. Dar acesta este un adevăr numai al nostru, secretul nostru, multimilenar.

            Curaj în continuare! Sper să ne și putem vorbi într-o bună zi!

            Bogdan Ghiu

PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii din Turcia închiși abuziv. Scrisoarea a 4-a: Sabina Fati către Hidayet Karaca

Dragă Hidayet Karaca,

      Îți scriu din România, cu admirație pentru sacrificiul pe care îl faci în numele adevărului, cu multă compasiune pentru familia ta, care suferă atât de mult, cu gândul că exemplul tău îi va face mai puternici pe copiii tăi și le va oferi un drum de viitor.

     Cunosc instrumentele unui stat care vrea să controleze viețile cetățenilor lui nu doar din istorie, ci în mod direct din adolescența mea petrecută în ultimii ani ai dictaturii. Mult înainte să mă nasc eu, în anii 50, familia mea a fost nevoită să suporte multe dintre ororile stalinismului, terenurile și casele ne-au fost luate, mama și bunica mea au primit domiciliu forțat, au fost interogate, chinuite, obligate să accepte adevărul lor.

    Nu vreau să compar, doar să-ți spun că înțeleg cât de greu poate fi și cât ilogic e totul. Nu pot să cuprind cu imaginația suferința prin care treci, încercările fizice și psihice la care ești supus, lipsurile de toate felurile. Totul pentru a demonstra că nu întreg adevărul poate fi spus.

Îmi aduc aminte de cenzura care guverna totul în România, de la buletinele de știri, la cărțile de istorie; de la filmele admise în cinematografe, la romanele traduse; de la melodiile care puteau fi ascultate la radio, la versurile care puteau fi publicate. Totul era trucat și parcă nici nu ne mai trăiam propriile noastre vieți.

    Dar știu că ție îți este chiar mai greu, fiindcă pe tine nu doar te-au cenzurat, ci pur și simplu ți-au pus călușul în gură să nu mai spui nimic, fiindcă vor să te ascundă, să te facă să taci pentru totdeauna, să te facă să-ți fie frică pentru tine și pentru ai tăi.

     Mai știu, însă, că nu te lași doborât, că reziști cum poți mai bine, că speri la o viață în care să poți din nou vorbi la microfon, în care îți poți spune părereile liber, în care vei scrie despre toate atrocitățile pe care le-ai trăit, pentru ca cei din jurul tău să înțeleagă diferența dintre bine și rău, iar istoria să nu se mai repete.

     Să ai curaj, putere și speranță!

    Sabina Fati

PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii din Turcia închiși abuziv. Scrisoarea a 3-a: Bogdan Crețu către Sedat Laçiner

Dragă domnule profesor Sedat Laçiner,

Sunt și eu profesor, am o carieră academică și un nume pentru care am muncit ani la rând. Nici nu îmi pot imagina cum ar fi ca un sistem opresiv, absurd, să mă decupeze dintr-odată din viața mea și din munca mea și să mă închidă în penitenciar fără să-mi dea dreptul să mă apăr. Noi, românii, am ieșit de 30 de ani dintr-un regim totalitar: nu avem voie să uităm frica, absurdul, abuzul de putere care au schilodit viețile părinților noștri. Teribilul abuz ale cărui victime sunteți dumneavoastră și atâția alții ne arată că oricând se poate pierde libertatea, în numele unor valori pe care nici măcar nu le atacați. În numele Binelui se poate comite Răul. De aceea, privim cu stupoare și îngrijorare către țara dumneavoastră. Din păcate, trăiți de patru ani și jumătate într-o realitate care îl imită pe Kafka. Am citit și răs-citit emoționanta dumneavoastră scrisoare către Hasan Cemal. Aveți dreptate: nu e numai o poveste personală, e tragedia unei țări. Vă felicit pentru curajul de a nu fi complezent și de a nu tăcea. Promitem că nici noi nu vom tăcea de aici, din lumea liberă. Și că ne vom învăța lecția! Credem, naivi, că democrația, odată obținută, nu mai poate fi deturnată. Cine știe, poate au fost momente când așa ați crezut și dumneavoastră. În numai câțiva ani, v-ați trezit că trăiți într-o țară care interzice libertatea de exprimare și care transformă în inamici politici personalitățile care își spun punctul de vedere și care strivește, cinic, viețile unor intelectuali de marcă numai pentru a da un exemplu public de exercitare discreționară a puterii. Nu avem voie să nu învățăm ce e de învățat din experiența dumneavoastră. Nu avem voie să vă uităm. Suntem alături de dumneavoastră, sperăm că libertatea va învinge.

Bogdan Crețu

Miruna Vlada – Conferință cu tema “Suprimarea libertății de expresie a scriitoarelor. Patru cazuri contemporane”

Mâine, joi, 8 aprilie, de la ora 12, Miruna Vlada va susține o conferință cu tema Suprimarea libertății de expresie a scriitoarelor. Patru cazuri contemporane.

Evenimentul este organizat de PEN România în parteneriat cu Departamentul de Literatură Comparată al Facultății de Litere din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj.

Conferința Mirunei Vlada va fi transmisă live pe pagina de Facebook a PEN România.

PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia. Scrisoarea a 2-a: Magda Cârneci către Hatice Duman

București, 28 martie 2021

Stimată doamnă Hatice Duman,

            Am aflat despre dumneavoastră din diverse campanii mass-media pe online legate de detenția jurnaliștilor kurzi în Turcia lui Erdogan. Știu acum că sunteți în închisoare din 2002, de aproape 20 de ani, și sunteți considerată „jurnalista cu cea mai îndelungată detenție din întreaga lume”.

            Ați fost editorul-șef al ziarului socialist kurd Atilim, v-ați bătut prin cuvinte și atitudini publice pentru libertatea poporului din care faceți parte. Ați fost arestată pentru false motive și ați fost condamnată la închisoare pentru întreaga viață.

           Dar nu sunteți uitată. Miile de jurnaliști arestați și închiși din Turcia lui Erdogan nu sunt uitați de comunitatea liberă din restul lumii. Fotografia și informații despre dumneavoastră circulă pe Facebook, Twitter și pe diverse site-uri jurnalistice internaționale. Din 2020 încoace există din nou o campanie mai susținută în jurul numelui dvs astfel încât cazul dvs să rămână viu în memoria colectivă și să fiți eliberată.

            Ca președintă de onoare a PEN România, vă rog să rezistați și să nu vă pierdeți speranța. Sper ca într-o bună zi să fiți liberă și să ne cunoaștem personal. Sper ca acest lucru să se întâmple cât mai curând ! Sus inima !

            Cu solidaritate,

Magda Cârneci

PEN România – Solidaritate cu scriitorii și jurnaliștii turci din închisori. Scrisoarea lui Liviu Antonesei către Ahmet Altan

Jurnalistul Necdet Celik a avut o idee curajoasă și nobilă: a propus PEN România, prin intermediul Sabinei Fati, ca 11 scriitori români să trimită 11 scrisori către 11 scriitori și jurnaliști închiși abuziv în Turcia.

Am răspuns, bineînțeles, invitației; astfel, Sabina Fati i-a scris lui Hidayet Karaca; Mariana Gorczyca lui Faruk Akkan; Bogdan Ghiu lui Mehmet Baransu; Magda Cârneci lui Hatice Duman; Ioana Morpurgo lui Zafer Özcan; Bogdan Crețu lui Sedat Laçiner; Radu Vancu lui Nuh Gonultaș; Liviu Antonesei lui Ahmet Altan; Cosmin Perța lui Ali Ahmet Böken; Elena Vlădăreanu lui Erkan Akkuș; Claudiu Komartin lui Vahit Yazgan.

Tot domnia sa s-a îngrijit ca scrisorile să fie traduse în turcă – și să le ajungă scriitorilor și jurnaliștilor în închisorile în care se află fiecare. Începând de azi, vom publica în fiecare zi câte o scrisoare pe pagina de Facebook a PEN – și pe site-ul PEN (în ordine alfabetică).

Începem, așadar, astăzi cu scrisoarea lui Liviu Antonesei către Ahmed Altan. (Memoriile lui Ahmed Altan au apărut anul acesta în colecția Anansi a editurii Pandora M, în traducerea lui Andrei Covaciu.)

Stimate Domnule Ahmet Altan,

Iubite confrate,

            Tocmai am terminat de citit cartea Dumneavoastră Nu voi mai vedea lumea niciodată. Memoriile unui scriitor întemnițat și trăiesc o puternică stare de tulburare generată, în egală măsură, de drama individuală și de cea colectivă, din care cea dintîi este parte. Din păcate, Turcia de astăzi nu este cea visată și măcar parțial realizată de marele conducător care a fost Mustafa Kemal Ataturk.

            Am trăit mai bine de jumătate de viață într-unul din cele mai represive regimuri comuniste din Europa. Știu deci ce sunt cenzura și controlul ideologic. Dar oricât de represiv a fost acel regim, nu mi-a aplicat drept sancțiuni decît cîteva interdicții de a publica și, spre finalul său sîngeros, o consemnare de cîteva luni la domiciliu. Și acestea ca măsuri administrative, fără a fi purtat prin tribunale. Nu spun că a fost bine, dar nu se compară cu coșmarul pe care îl trăiți Dumneavoastră. Recunosc că mi-a fost mereu teamă să nu mi se însceneze o cauză penală – se obișnuia așa ceva –, dar o clipă nu mi-a trecut prin minte că unui jurnalist și scriitor i se poate înscena participarea la o tentativă de lovitură de stat!

            Eu și colegii mei din PEN România cerem eliberarea imediată a Dumneavoastră și a celorlalți jurnaliști și scriitori turci arestați și condamnați pe nedrept, prin înscenări care nu omorează nici un fel de regim și deplîngem subordonarea politică a Justiției.

            Speranța mea este că ne vom puteam întîlni cît de repede, în România, în Turcia sau oriunde, pentru a bea o cafea turcească împreună. Vom găsi o limbă în care să vorbim. Deja mințile și inimile noastre vorbesc o limbă comună.

            Vă doresc multă sănătate, vă urez să vă păstrați speranța,

            O îmbrățișare fraternă.

            Liviu Antonesei