Pălăvrăgeala vagabonzilor

Pălăvrăgeala vagabonzilor
Dialog DEMÉNY Péter şi Doru POP

 

Un ungur și un român care discută despre românitate și maghiaritate pot să pară o ciudățenie a istoriei. Pe cine interesează ce crede un xx Aceste dialoguri au început ca un „proiect” xx Trebuie să recunosc că pentru mine a fost și o reacție față de suitele de dialoguri false care au apărut pe piața cărții din România, unde mai degrabă asistam la interviuri și monologuri între un „maestru” și un discipol lingușitor. Ceva din categoria: Nu-i așa „Maestre” că sunteți frumos și deștept și că îmi dați și mie binecuvîntarea? Am găsit în Péter interlocutorul ideal, iar întâlnirile noastre, care au avut loc fie în fața unei statui, fie în diverse cafenele, fie pur și simplu pe o bancă în centrul Clujului s-au transformat în schimburi de idei, în mesaje pe Facebook și pe mail, la rîndul lor transformînd înțelegerea mea despre mine și despre lumea în care trăiesc.

Mi-au plăcut cafenelele acelea, ca și mailurile respective. Recitind tot materialul am avut o senzație de normalitate: nu suntem de acord în unele privințe, dar asta nu ne afectează prietenia. E adevărat că suntem afectați de unele lucruri, și asta se vede în faptul că unele dintre teme revin cu o perseverență obsesivă. Nu putem salva lumea, dar putem rămîne ce am vrut să devenim: oameni cu o cultură a dialogului și cu o sete a lui.

Doru, un român care nu numai că știe, dar și dorește să vorbească maghiara, mi se pare unic. Mai mult, un român care nu caută conflictele, ci interfețele, ca să le numesc așa. Și care nu numai că le caută, le și șlefuiește și creează altele.

A fost o discuție foarte bună, o șuetă reconfortantă. Deja mă apucă nostalgia cînd mă gîndesc că s-a terminat.

Péter Demény

Continue reading

Don Quijote

Péter Demény

Don Quijote

 

Mîzga viselor mi se

depune în cochilie.

Am ce căra, melc netrebnic.

 

Visule, visuțule,

ce mai faci, drăguțule,

că de cînd nu te-am atins,

toate stelele m-o lins.

 

Poți să eminesciezi cît vrei,

treaba e că ai acordat mult prea

mult credit unor speranțe deșarte.

 

Acum vine deșertul peste tine.

 

Dispari, Rocinante,

nu necheza lîngă mine –

ce a fost, a fost.

 

Jar mîncam, și-acum mă

mulțumesc cu biscuiți

cu lapte. Mare cavaler

ce mă aflu.

 

Cîteodată mă mai

ridic în capul oaselor

și urlu de parcă

n-ar fi murit și Dulcinea

și Sancho.

 

Sau de parcă aș fi murit și eu.

 

 

 

 

 

Avertisment cu privire la efectele noilor măsuri ale Codului Fiscal asupra culturii române și a libertății de expresie

În România se află, în momentul de față, în curs de aplicare o modificare prin ordonanță de urgență a Codului Fiscal care produce o profundă îngrijorare în rândurile scriitorilor, traducătorilor, jurnaliștilor și, în general, ale agenților independenți de cultură, profesioniști ai libertății de expresie. Este vorba de obligativitatea achitării în avans, pentru anul 2018, a taxelor însumând contribuția la asigurările sociale și contribuția de asigurări sociale de sănătate calculate automat prin extrapolare, în baza veniturile realizate din „activități independente” în anul anterior (2017) și care depășesc un anumit prag.

Or, această decizie pune mai multe probleme grave de principiu și de logică elementară, la mai multe niveluri. În primul rând, în baza cărei logici ar putea fi cineva de acord să se lase pre-prelevat, adică să achite taxe pentru un venit care nu a fost realizat – și pe care nu știe dacă îl va realiza? Tocmai pentru că este vorba de venituri realizate din „activități independente”, acestea nu sunt predictibile, ci, în covârșitoarea lor majoritate, neregulate, ocazionale, chiar incerte, această particularitate devenind cu atât mai acută în cazul veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală și drepturi de autor cum sunt cele realizate de scriitori, de traducători și de jurnaliști. Un exemplu grăitor: aplicațiile pentru finanțări publice ale unor proiecte culturale, din care se întreține preponderent sectorul cultural independent, cum ar fi acelea efectuate prin Administrația Fondului Cultural Național (AFCN), sunt intra-anuale (primăvară-toamnă, de obicei), astfel încât nu pot fi prezumate de la un an la altul.

În al doilea rând, punerea la un loc, în aceeași categorie-oală sau categorie-vagon, a veniturilor realizate din activități comerciale, prestări de servicii, dividende, dobânzi, chirii, contracte civile, activități agricole etc. cu drepturilor de autor obținute din scris constituie o brutalitate de judecată și o nedreptate în plus la adresa unei categorii și așa defavorizate și precare precum cultura scrisă. Pe scurt, aplicare acestei măsuri va avea un efect inedit și total de CENZURĂ, INTERZICÂND, de facto, atât cultura română vie, cât și, în general, libertatea de expresie. Aduși la faliment prin acest DICTAT FISCAL dintr-o situație deja precară, aflați în imposibilitatea de a-și achita aceste taxe atât de pripit adoptate, mulți dintre membrii organizației noastre (dar nu numai) riscă să se regăsească, foarte curând, în închisoare – la propriu.

Luând act de extrema gravitate a acestei situații, PEN România solicită Guvernului (emitentul ordonanței de urgență care a introdus această modificare a Codului Fiscal), Parlamentului și Președinției României reanalizarea de urgență a acestei decizii dictatoriale și, dacă nu exceptarea, de ce nu ?, de la achitarea unor taxe și impozite a scriitorilor, traducătorilor și jurnaliștilor (așa cum beneficiază alte categorii profesionale), în orice caz adecvarea tratamentului fiscal la specificul activității lor, deci tratarea atent diferențiată a creatorilor de cultură, profesioniști și campioni ai libertății de expresie.

PEN România înțelege, de asemenea, să informeze cu privire la această situație de maximă gravitate toate organismele internaționale interesate, începând, firește, cu PEN Internațional.

PEN România

 

Text apărut și în revista Observator Cultural, nr.907, 25-31 ianuarie 2018:

https://www.observatorcultural.ro/articol/avertisment-cu-privire-la-efectele-noilor-masuri-ale-codului-fiscal-asupra-culturii-romane-si-libertatii-de-expresie/

MANIFESTUL FEMEILOR

 

MANIFESTUL FEMEILOR – PEN INTERNATIONAL

Principiul fondator al Cartei PEN afirmă că „literatura nu cunoaște frontiere”. În mod tradițional, aceste frontiere erau identificate prin granițele dintre state și dintre oameni. Pentru multe femei din lume – până relativ recent, pentru aproape toate femeile – prima, ultima și poate cea mai puternică frontieră era reprezentată de ușa casei în care trăiau: casa părinților sau a soțului. Pentru a valorifica dreptul la liberă exprimare și dreptul de a citi și de a scrie, femeile trebuie să dispună de dreptul la libertate de mișcare, din punct de vedere fizic, social și intelectual. Există puține sisteme sociale în care imaginea unei femei care semișcă liber, singură, nu este privită cu ostilitate.

PEN consideră că violența împotriva femeilor, în toate formele sale, atât în spațiul public, cât și în cel privat, creează forme periculoase de cenzură. În întreaga lume, deseori, cultura, religia și tradiția sunt plasate deasupra drepturilor omului și sunt folosite ca argumente pentru a încuraja sau pentru a apăra comportamentul violent față de femei și fete.

PEN consideră că încălcarea dreptului la liberă exprimare al unei persoane este echivalentă cu nerecunoașterea existenței ei. Devine o moarte metaforică. Omenirea este mai săracă fără expresia liberă și deplină a cunoașterii și creativității femeilor.

PEN SUSȚINE URMĂTOARELE PRINCIPII RECUNOSCUTE LA NIVEL INTERNAȚIONAL:

 

  1. NONVIOLENȚĂ: încetarea violenței asupra femeilor și fetelor, în toate formele sale (legală, fizică, sexuală, psihologică, verbală, digitală etc.), investigarea și pedepsirea tuturor acelor manifestări de violență,promovarea unui mediu în care femeile și fetele se pot exprima în mod liber.
  1. SIGURANȚĂ: protejarea scriitoarelor și jurnalistelor din întreaga lume, înlăturarea impunității în cazurilede violență și hărțuire, inclusiv în mediul online.
  2. EDUCAȚIE: eliminarea inegalităților de gen la toate nivelele de educație, prin promovarea accesului laeducație de calitate pentru toate femeile și fetele, garantarea dreptului de a citi și de a scrie.
  1. EGALITATE: egalitatea între bărbați și femei în fața legii, condamnarea discriminării împotriva femeilor, în toate formele sale, îndeplinirea tuturor pașilor necesari pentru eliminarea discriminării și garantarea egalității între oameni, în scopul dezvoltării și promovării scriitoarelor.
  2. ACCES: garantarea accesului la întreaga gamă a drepturilor civile, politice, economice și sociale, cu scopul de a permite participarea și recunoașterea publică a femeilor în mass-media și în întregul spectru al formelor literare. În plus, este necesară garantarea accesului femeilor și fetelor la toate formele mass-media, ca mijlocde exercitare a dreptului la liberă exprimare.
  3. PARITATE: promovarea participării egale a scriitoarelor în activitățile economice, garantarea angajării și remunerației scriitoarelor și jurnalistelor, în termeni egali cu bărbații, fără niciun fel de discriminare.

Grup de lucru al Comisiei Femei Scriitoare, condus de Lucina Kuthmann, la Liov, septembrie 2017

 

 

(Text tradus din engleză de Miruna Vlada, membră în CD)