Scrisoare deschisă către PEN Turcia

Dragi colegi din P.E.N. Turcia,

 

       Sub comunism, scriitorii din România au cunoscut dictatura, cenzura, îngrădirea libertății de exprimare, scrisul esopic, arestul la domiciliu, interzicerea drepturilor de publicare ș.a. În anii 70 dar mai ales în anii 80, politica lui Nicolae Ceaușescu și a câtorva apropiați a făcut ca viața în România să fie irespirabilă. Toate mijloacele de informare erau controlate, informațiile trucate, evenimentele distorsionat prezentate sau ascunse. Datorită regimului opresiv, scriitori importanți au fost nevoiți să ia calea exilului, Paul Goma, Dorin Tudoran, Norman Manea, Matei Vișniec sunt doar câțiva dintre ei. Alți scriitori au ales să rămână și să lupte din interior împotriva regimului totalitarist, Ana Blandiana, prima președintă PEN România după Revoluția din 1989, Mircea Dinescu, Doina Cornea fiind numele cele mai cunoscute în afara granițelor României.

       Din aceste motive, poate mai accentuat ca în cazul altor organizații afiliate la PEN International, PEN România înțelege perfect actuala stare dramatică din țara dumneavoastră. La această empatie se adaugă situarea noastră regională apropiată și trecutul istoric cu multe elemente în comun.

       Am constatat că scrisorile de protest adresate autorităților turce nu se soldează cu răspunsurile așteptate. În urmă doar cu câteva luni, în 25 martie, PEN International se adresa Primului Ministru turc de atunci Davutoğlu, atrăgând atenția asupra derapajelor grave de la exercitarea drepturilor la liberă exprimare, supravegherea fără mandat, blocarea repetată a Twitter, Facebook și YouTube, cenzurarea și interzicerea unor cărți, anchetarea în luna februarie 2016 a scriitorului Atalay Girgin, acuzat că l-ar fi insultat pe președintele Erdogan într-o carte-fabulă, Lağımpașali. Situația descrisă în martie, cu reprimarea libertății de exprimare online, cu arestarea și reținerea a zeci de scriitori, jurnaliști și academicieni – printre care Can Dündar și Erdem Gül sunt numele cele mai cunoscute – era intolerabilă la acea dată deja. Ceea ce se întâmplă acum este însă amplificat într-un mod inacceptabil. Scrisorile de protest adresate președintelui Turciei Erdogan se pare că nu au niciun efect. În aceste condiții, noi, membrii PEN România ne adresăm vouă, colegii noștri din PEN Turcia, în semn de solidaritate și de înțelegere.

       Când autoritățile din propria țară devin cei mai înverșunați dușmani ai intelectualilor, mâna întinsă din afară este binevenită. Pentru intelectualii din România anilor de dictatură, sursele media credibile s-au aflat în afara granițelor țării, la Műnchen și la Paris. Am fost, mai ales în anii 80, oprimați, înfometați, îngrădiți, dar, prin diferite căi, schimbul de informații a putut funcționa și a însemnat o gură de oxigen salvatoare. Regretăm că periodic omenirea naște personalități accentuate care distrug destine și omoară în sensul literal al cuvântului.

       Vă oferim deci sprijinul nostru moral și comunicațional. Am publicat această scrisoare în mass-media și o vom trimite la Ambasada Turciei de la București. Vom fi alături de PEN International în toate acțiunile care vor viza deblocarea situației dramatice a scriitorilor și jurnaliștilor din țara dumneavoastră. Puteți conta pe noi.

       Cu sinceră și preocupată îngrijorare,

PEN România

(text apărut și în Observator Cultural, nr.883, 2016)