Avertisment cu privire la efectele noilor măsuri ale Codului Fiscal asupra culturii române și a libertății de expresie
În România se află, în momentul de față, în curs de aplicare o modificare prin ordonanță de urgență a Codului Fiscal care produce o profundă îngrijorare în rândurile scriitorilor, traducătorilor, jurnaliștilor și, în general, ale agenților independenți de cultură, profesioniști ai libertății de expresie. Este vorba de obligativitatea achitării în avans, pentru anul 2018, a taxelor însumând contribuția la asigurările sociale și contribuția de asigurări sociale de sănătate calculate automat prin extrapolare, în baza veniturile realizate din „activități independente” în anul anterior (2017) și care depășesc un anumit prag.
Or, această decizie pune mai multe probleme grave de principiu și de logică elementară, la mai multe niveluri. În primul rând, în baza cărei logici ar putea fi cineva de acord să se lase pre-prelevat, adică să achite taxe pentru un venit care nu a fost realizat – și pe care nu știe dacă îl va realiza? Tocmai pentru că este vorba de venituri realizate din „activități independente”, acestea nu sunt predictibile, ci, în covârșitoarea lor majoritate, neregulate, ocazionale, chiar incerte, această particularitate devenind cu atât mai acută în cazul veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală și drepturi de autor cum sunt cele realizate de scriitori, de traducători și de jurnaliști. Un exemplu grăitor: aplicațiile pentru finanțări publice ale unor proiecte culturale, din care se întreține preponderent sectorul cultural independent, cum ar fi acelea efectuate prin Administrația Fondului Cultural Național (AFCN), sunt intra-anuale (primăvară-toamnă, de obicei), astfel încât nu pot fi prezumate de la un an la altul.
În al doilea rând, punerea la un loc, în aceeași categorie-oală sau categorie-vagon, a veniturilor realizate din activități comerciale, prestări de servicii, dividende, dobânzi, chirii, contracte civile, activități agricole etc. cu drepturilor de autor obținute din scris constituie o brutalitate de judecată și o nedreptate în plus la adresa unei categorii și așa defavorizate și precare precum cultura scrisă. Pe scurt, aplicare acestei măsuri va avea un efect inedit și total de CENZURĂ, INTERZICÂND, de facto, atât cultura română vie, cât și, în general, libertatea de expresie. Aduși la faliment prin acest DICTAT FISCAL dintr-o situație deja precară, aflați în imposibilitatea de a-și achita aceste taxe atât de pripit adoptate, mulți dintre membrii organizației noastre (dar nu numai) riscă să se regăsească, foarte curând, în închisoare – la propriu.
Luând act de extrema gravitate a acestei situații, PEN România solicită Guvernului (emitentul ordonanței de urgență care a introdus această modificare a Codului Fiscal), Parlamentului și Președinției României reanalizarea de urgență a acestei decizii dictatoriale și, dacă nu exceptarea, de ce nu ?, de la achitarea unor taxe și impozite a scriitorilor, traducătorilor și jurnaliștilor (așa cum beneficiază alte categorii profesionale), în orice caz adecvarea tratamentului fiscal la specificul activității lor, deci tratarea atent diferențiată a creatorilor de cultură, profesioniști și campioni ai libertății de expresie.
PEN România înțelege, de asemenea, să informeze cu privire la această situație de maximă gravitate toate organismele internaționale interesate, începând, firește, cu PEN Internațional.
PEN România
Text apărut și în revista Observator Cultural, nr.907, 25-31 ianuarie 2018: