Carta PEN International

  1. Literatura nu cunoaște frontiere și trebuie să rămînă o monedă curentă între oameni în ciuda frămîntărilor politice internaționale.
  2. În toate circumstanțele, și mai ales în timp de război, operele de artă, patrimoniul umanității în general, ar trebui să nu fie atins de tensiunile politice ori naționale.
  3. Membrii PEN ar trebui ca în orice moment să-și folosească influența în favoarea bunei înțelegeri și a respectului reciproc între națiuni; ei ar trebui să se angajeze să facă tot ce pot ca să împrăștie urile de rasă, clasă și naționale, și să susțină idealul unei unice umanități trăind în pace într-o unică lume.
  4. PEN susține principiul transmiterii nestingherite a gîndirii în cadrul fiecărei națiuni și între națiuni, iar membrii săi se angajează să se opună oricărei forme de suprimare a libertății de expresie în țara și comunitatea din care fac parte, ca și în restul lumii oriunde acest lucru este posibil. PEN se declară pentru o presă liberă și se opune arbitrariului cenzurii în timp de pace. PEN crede că progresul necesar al lumii către o ordine politică și economică mai bine organizată face imperativă o critică liberă a guvernelor, administrațiilor și instituțiilor. Și întrucît libertatea implică o restricție voluntară, membrii PEN se angajează să se opună răului adus presei libere de publicarea mincinoasă, falsificarea deliberată și distorsiunea faptelor pentru scopuri politice sau personale.

Membri ai PEN International pot deveni toți scriitorii, editorii și traducătorii profesioniști care susțin aceste țeluri, indiferent de naționalitatea, originea etnică, limba, culoarea sau religia lor.

 

————————————————————–

 

Carta PEN International a ghidat, unificat și inspirat pe membrii săi de peste 60 de ani. Principiile sale au fost implicite încă de la fundarea organizației în 1921. Totuși, la fel cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, Carta PEN a fost formulată după realitățile teribile ale celui de-al Doilea Război Mondial. Ea a fost ratificată la congresul PEN de la Copenhaga în 1948.


PEN INTERNATIONAL CHART

  • Literature knows no frontiers and must remain common currency among people in spite of political or international upheavals.
  • In all circumstances, and particularly in time of war, works of art, the patrimony of humanity at large, should be left untouched by national or political passion.
  • Members of PEN should at all times use what influence they have in favour of good understanding and mutual respect between nations and people; they pledge themselves to do their utmost to dispel all hatreds and to champion the ideal of one humanity living in peace and equality in one world.
  • PEN stands for the principle of unhampered transmission of thought within each nation and between all nations, and members pledge themselves to oppose any form of suppression of freedom of expression in the country and community to which they belong, as well as throughout the world wherever this is possible. PEN declares for a free press and opposes arbitrary censorship in time of peace. It believes that the necessary advance of the world towards a more highly organised political and economic order renders a free criticism of governments, administrations and institutions imperative. And since freedom implies voluntary restraint, members pledge themselves to oppose such evils of a free press as mendacious publication, deliberate falsehood and distortion of facts for political and personal ends.

Where did our Charter come from?
The Charter of PEN International has guided, unified and inspired its members for over 60 years. Its principles were implicit at the organisation’s founding in 1921. However, like the Universal Declaration of Human Rights, the PEN Charter was forged amidst the harsh realities of World War Two. It was approved at the 1948 PEN Congress in Copenhagen.