Bio note: Ioana Morpurgo was born in Southern Romania in 1980. She holds a BA in Romanian-English Studies from the University of Bucharest and an MA in Cultural Anthropology from the National School of Political and Administrative Studies, Bucharest. She researched the culture of transition in post-communist societies at Exeter University,
Constantin ABĂLUȚĂ Gabriela ADAMEȘTEANU Adrian ALUI GHEORGHE Dan ANGHELESCU Liviu ANTONESEI George ARDELEANU Șerban AXINTE Angela BACIU Vasile BAGHIU Florin BALOTESCU Iulian BĂICUȘ Grațiela BENGA-ȚUȚUIANU Ana BLANDIANA Iulian BOLDEA Corin BRAGA Rodica BRETIN Romulus BUCUR Ruxandra BURCESCU Ionel BUȘE Mircea CĂRTĂRESCU Magda CÂRNECI Svetlana CÂRSTEAN Bianca CERNAT Paul CERNAT Ruxandra CESEREANU Cristina CHIRA Barbu CIOCULESCU † Alexandru CISTELECAN Ioana CISTELECAN Nicolae COANDE Marian COMAN Teodora COMAN Denisa COMĂNESCU Liliana COROBCA Florica COURRIOL Bogdan CREȚU Tudor CREȚU Dumitru CRUDU Gabriel DALIȘ Dan DĂNILĂ Péter DEMÉNY Simona-Grazia DIMA Adina DINIȚOIU Caius DOBRESCU Ilona DUȚĂ Robert
Premiul PEN România a fost înființat în 2013. El se acordă anual unei cărți sau serii de cărți – din genurile eseu, memorii, jurnal, roman, interviu, poezie – care exprimă valorile de implicare civică, libertate a cuvântului, promovarea democrației, păstrarea memoriei colective, apărarea drepturilor omului,
Am aflat din presa internațională că autoritățile turce au declanșat o nouă campanie de acuzare la adresa scriitorilor care abordează subiecte ca abuzul la adresa copiilor sau violența sexuală. Procurorii turci au declanșat cercetări legate de mai mulți scriitori printre care se numără romanciera Elif
Nicolae Coande s-a născut la Osica de Sus, în Olt, pe 23 septembrie 1962. Locuieşte în Craiova, unde propune întâlniri cu scriitori, poeţi şi artişti – pentru ca gustul literaturii şi aroma prieteniei să nu piară în oraş.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Secretar literar al Teatrului Naţional Craiova. Are un master în filozofie la Universitatea din Craiova (2010).
A debutat cu placheta de poeme În margine (Ed. Ramuri, 1995), premiată de Uniunea Scriitorilor din România. Pentru aceeaşi carte a primit, anterior, Premiul Festivalului „Nichita Stănescu”, Turnu Severin (președinte de juriu, Cezar Ivănescu).
Curriculum vitae Născut la 24 iulie 1972 la Cluj. Studii: Secţia maghiară-română a Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş–Bolyai. Licenţă în 1995. Masterat în 1997. Doctor din 2014. Locuri de muncă: 2008-prezent – revista literară Látó, Tg. Mureș – redactor din octombrie 2003-2008 – editura Polis, Cluj – redactor 2002-2003 – săptămînalul Erdélyi Riport, Oradea
Péter Demény Don Quijote Mîzga viselor mi se depune în cochilie. Am ce căra, melc netrebnic. Visule, visuțule, ce mai faci, drăguțule, că de cînd nu te-am atins, toate stelele m-o lins. Poți să eminesciezi cît vrei, treaba e că ai acordat mult prea mult credit unor speranțe deșarte. Acum vine deșertul peste tine. Dispari, Rocinante, nu necheza lîngă
Péter Demény Melancolia Melancolia e ca o umbrelă scăpată din mînă care zboară cu vîntul, plutește cu norii, se uită la oamenii care mișună, la fericirile rănite, la iubirile pe care se tot lărgesc cavernele pline de puroi și de sînge negru, la viețile arse de febră, vede tristețea care e la ea acasă în
Pălăvrăgeala vagabonzilor
Dialog DEMÉNY Péter şi Doru POP
Un ungur și un român care discută despre românitate și maghiaritate pot să pară o ciudățenie a istoriei. Pe cine interesează ce crede un xx Aceste dialoguri au început ca un „proiect” xx Trebuie să recunosc că pentru mine a fost și o reacție față de suitele de dialoguri false care au apărut pe piața cărții din România, unde mai degrabă asistam la interviuri și monologuri între un „maestru” și un discipol lingușitor. Ceva din categoria: Nu-i așa „Maestre” că sunteți frumos și deștept și că îmi dați și mie binecuvîntarea? Am găsit în Péter interlocutorul ideal, iar întâlnirile noastre, care au avut loc fie în fața unei statui, fie în diverse cafenele, fie pur și simplu pe o bancă în centrul Clujului s-au transformat în schimburi de idei, în mesaje pe Facebook și pe mail, la rîndul lor transformînd înțelegerea mea despre mine și despre lumea în care trăiesc.
Mi-au plăcut cafenelele acelea, ca și mailurile respective. Recitind tot materialul am avut o senzație de normalitate: nu suntem de acord în unele privințe, dar asta nu ne afectează prietenia. E adevărat că suntem afectați de unele lucruri, și asta se vede în faptul că unele dintre teme revin cu o perseverență obsesivă. Nu putem salva lumea, dar putem rămîne ce am vrut să devenim: oameni cu o cultură a dialogului și cu o sete a lui.
Doru, un român care nu numai că știe, dar și dorește să vorbească maghiara, mi se pare unic. Mai mult, un român care nu caută conflictele, ci interfețele, ca să le numesc așa. Și care nu numai că le caută, le și șlefuiește și creează altele.
A fost o discuție foarte bună, o șuetă reconfortantă. Deja mă apucă nostalgia cînd mă gîndesc că s-a terminat.
Péter Demény
Ikarosz imája (Rugăciunea lui Icar) – versuri. Mentor, Tg. Mureș, 1994. Bolyongás (Rătăcire) – versuri. Idem, 1997. A menyét lábnyoma (Pe urmele nevăstuicii) – studii, eseuri, recenzii. Komp-Press, Cluj, 2003. Beszélgetés a tükörrel (Discutînd cu oglinda) – versuri. Online. 2004. http://www.mek.oszk.hu/01400/01442/index.phtml Meghívó minden keddre (Invitație pe fiecare marți) –