în camera
portocalelor
uriașe doar
aerul cu tine
respiră în
somn
reșoul fochistului
fredonează
say what you want
texas –
și pături albastre
îți ascund
vîrsta
vieți monahale
tîrziu
degetele privesc
neputincioase
spectacolul
umbrelor la
numărul doisprezece
cînd
pictezi
depresii pe
umărul meu