PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii din Turcia închiși abuziv. Scrisoarea a 3-a: Bogdan Crețu către Sedat Laçiner

Dragă domnule profesor Sedat Laçiner,

Sunt și eu profesor, am o carieră academică și un nume pentru care am muncit ani la rând. Nici nu îmi pot imagina cum ar fi ca un sistem opresiv, absurd, să mă decupeze dintr-odată din viața mea și din munca mea și să mă închidă în penitenciar fără să-mi dea dreptul să mă apăr. Noi, românii, am ieșit de 30 de ani dintr-un regim totalitar: nu avem voie să uităm frica, absurdul, abuzul de putere care au schilodit viețile părinților noștri. Teribilul abuz ale cărui victime sunteți dumneavoastră și atâția alții ne arată că oricând se poate pierde libertatea, în numele unor valori pe care nici măcar nu le atacați. În numele Binelui se poate comite Răul. De aceea, privim cu stupoare și îngrijorare către țara dumneavoastră. Din păcate, trăiți de patru ani și jumătate într-o realitate care îl imită pe Kafka. Am citit și răs-citit emoționanta dumneavoastră scrisoare către Hasan Cemal. Aveți dreptate: nu e numai o poveste personală, e tragedia unei țări. Vă felicit pentru curajul de a nu fi complezent și de a nu tăcea. Promitem că nici noi nu vom tăcea de aici, din lumea liberă. Și că ne vom învăța lecția! Credem, naivi, că democrația, odată obținută, nu mai poate fi deturnată. Cine știe, poate au fost momente când așa ați crezut și dumneavoastră. În numai câțiva ani, v-ați trezit că trăiți într-o țară care interzice libertatea de exprimare și care transformă în inamici politici personalitățile care își spun punctul de vedere și care strivește, cinic, viețile unor intelectuali de marcă numai pentru a da un exemplu public de exercitare discreționară a puterii. Nu avem voie să nu învățăm ce e de învățat din experiența dumneavoastră. Nu avem voie să vă uităm. Suntem alături de dumneavoastră, sperăm că libertatea va învinge.

Bogdan Crețu