Tam-tam
Iat-o, nu vine-nc-o dată
Se prăvăleau peste noi norii
Harta fusese pliată
Harta fusese pliată
Iat-o, nu vine-nc-o dată
Se prăvăleau peste noi norii
Se prăvăleau peste noi norii
Harta fusese pliată
Iat-o, nu vine-nc-o dată
Ard arhive
Îţi plîng şi-mi spui cum a fost, da?
diavolul atunci mi-a zis: „ca pe vremuri”
m-am dezbrăcat, a semnat şi ne-am dus
cu ţara-n cort, cu ochii-n soare, cu Afrodita
muiată-n acid
—băi, ne şutesc ăştia casa,
ne iau cîrciuma lui Suciu,
ajungem pe drumuri iar să ne bejenim
să bem pe la colţuri cu ochii-n ploaie, ca eroii!
diavolul grăsuliu mi-a clipit prietenos,
mai zi! că mai ai de zis
—Săţinem minte cărţile pe dinafară,
că manuscrisele s-au topit de
atîta ploaie de smoală
ard arhive
cînd se-nfurie Furiile
firele se desfiripă.
Zi-mi că sînt nebun, dar îmi placi;
zi-mi că sînt ca dracul, mi-a spus, că nu greşeşti mult
Nici eu?, i-am întors-o. Sînt liber,
ia franjurile astea să le molfăi
şi nişte flăcări de înghiţit.
Ia-mi sabia, drace.
Cu plăcere; ai s-o simţi şi tu, puţin
şi tu, puţin.
Şchiop bîlbîit puturos ce eşti!
Aşa oi fi, dar ai semnat
şi cînd ai semnat te-a furnicat pixul niţel, nu?
Şi atunci ţi-a plăcut, nu ?
Şi acum uite-te-n dreapta!
De-acolo veneau în şir
un zeu, un cimpanzeu,
o muzăşi unul tatuat cu „Eu”
dar doar maimuţoiul lăsa umbră
bătînd pas de filare
s-a băgat între ei şi Grasu
să-mi scrie toţi ’ografia.
Al dracu’ de Abziehbildungsroman
c-am rămas cu lipiciul pe faţă,
ce să mai cerşeşti, ce să mai respiri
cînd te mănîncă să te scarpini să mori?
Întinzi o mînă, două, trei,
să pipăi, să nu uiţi că vrei.
Or fi dame ori manuscrise dînsele?
Le pipăi, te hlizeşti, cum se lasă atinse
de-un pamplezir, parcă-s cearceafuri ninse
şi trec, în şiruri, în genere, în cer
mai iute, mai iute, foşnind
frecîndu-se fugace de eter
să ia foc de la foc, cenuşă nefiind.
Fusese inima-n mijloc, da’ grasu
a învîrtit niţel sfera
i-a mutat era
să bată-n trecut
în manuscript
unde ne-a fost şi masu’.
Poeveste
Stăpîne, hai să spunem poveşti,
că altfel ni se moaie oasele de plictis
pînă să trecem stepa asta mai mare decît lumea,
spuse calul.
Auzindu-şi calul palid vorbind, leşină călăreţul;
iar calul îl scoase-ntr-un tîrziu la liman.
Trezindu-se din leşin,
călăreţul văzu calul
care părea să-i zîmbească
din carcasă.
Paul Fiction
he was mumbling his way home
on the jagged way to Damascus
when-when eloquent Elohim
pinned Libidon’t! on his heart
but Saul couldn’t see the sign
but could only hurl Jesus on high
but to see it and to bleed and tell
but Paul what meant
that scratched soundtrack
which in the deafening
sandstorms seemed to mumble
all roads to Damascus lead to Rome
Desigualteco
A Ricardo Lagos
Se iba, ¡ay, cómo se iba!
a México para hacer sangrentar a los gringos,
a Rumania para escupirles los Lenines a los rusos,
a Portugal para entrañaR a los españoles
a Tasmania para lamer las sombras de los aussies muertos
a Irlanda para jugar sílabas con los ingleses
a Monte Carlo para sonreírle a dios
por el telescopio de la ruleta