Texte ale poeților în detenție

Texte ale poeților în detenție, susținuți de PEN International de Ziua internațională a poeziei, 21 martie 2016.

Ashraf Fayadh – Poezii „disputate”

(traducere din arabă în engleză: Mona Kareem;

traducere din engleză în română: dr. Cornelia Macsiniuc, Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava)

 

1.

țițeiul e inofensiv, dacă nu socotim dîra de sărăcie lăsată în urmă

ziua aceea, cînd chipurile celor ce descoperă încă un zăcămînt de țiței se întunecă,

ziua cînd viața îți izbește în inimă ca să-ți extragă mai mult țiței din suflet

pentru uzul public…

Acela…este…legămîntul țițeiului, un legămînt neclintit.

sfîrșitul…

2.

s-a spus: statorniciți-vă acolo…

dar unii dintre voi sînt dușmanii tuturor

plecați deci

priviți în sus voi, cei din fundul rîului ;

iar voi, cei de sus, ar trebui s-aveți un pic de milă pentru cei de jos…

cel strămutat e neajutorat

ca sîngele pe care nimeni nu vrea să-l cumpere pe piața de țiței !

3.

îngăduință cer, iertați-mă

că nu-s în stare să extrag mai multe lacrimi pentru voi

că nu vă mormăi numele cu dor.

Mi-am îndreptat fața spre căldura brațelor voastre

n-am căpătat iubire, ci doar pe voi, atît,

și-s primul dintre căutătorii voștri.

4.

tu, noapte,

nu te pricepi la Timp

îți lipsesc stropii de ploaie

ce ți-ar putea spăla toate rămășițele trecutului

să te elibereze de ceea ce odată ai numit credință…

de inima aceea…ce putea iubi

ce se putea juca,

și ce putea întretăia retragerea necuviincioasă dintr-o religie fără de vlagă

din acel prefăcut Tanzeel

de la zeii ce și-au pierdut mîndria

5.

rîgîi, mai mult ca înainte…

în timp ce barurile-și fericesc vizitatorii

cu recitări, cu dansatoare ademenitoare…

acompaniat de DJ

tu îți reciți fantasmele

și aduci laude acestor trupuri ce se leagănă pe versurile surghiunului

6.

el n-are dreptul să pășească oricum vrea

sau să danseze cum vrea sau să plîngă cum vrea

el n-are dreptul să-și deschidă fereastra sufletului,

să-și primenească aerul, ordura, sau lacrimile…

și tu, la rîndul tău, înclini să uiți că ești

o bucată de pîine

7.

In ziua surghiunirii, ei stau goi,

In timp ce tu înoți, desculț, prin ruginitele conducte de scurgere…

E poate sănătos pentru picioare

dar nu pentru pamînt

8 .

profeții s-au retras

nu-i aștepta pe-ai tăi să vină la tine, așadar,

să vină pentru tine,

pentru tine, maiștrii aduc rapoartele lor zilnice

și-și iau salariile grase…

ce importanți sînt banii

pentru o viață demnă

9.

Bunicul meu stă gol în fiecare zi,

fără surghiun, fără creație divină…

eu am fost deja resuscitat fără suflare zeiască peste chipul meu.

Eu sînt experiența iadului de pe pămînt…

pămîntul

e iadul pregătit pentru cei surghiuniți.

10.

Sîngele tău tăcut nu va vorbi răspicat

Atîta vreme cît te mîndrești cu moartea

Atîta vreme cît tot anunți – în taină – că ți-ai pus sufletul

In mîinile celor ce nu știu mare lucru…

pierzîndu-ți sufletul vei pierde timp,

mult mai mult timp decît îți ia ca să-ți alini

ochii ce-au plîns cu lacrimi de țiței.

 

Ashraf Fayadh: Numele unui vis bărbătesc

(Traducere din arabă în engleză: Mona Zaki;

traducere din engleză în română: dr. Cornelia Macsiniuc, Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava)

Ai ajuns să practici la perfecție cultul anxietății –

Dar n-ai observat că arterele nu-ți mai pompează nesomnul către ochi ?

N-ai observat ?

Că inimile celor abandonați pe trotuare noaptea

s-au rupt de viziunea ta de-atîtea ori?

Resorturile nopții funcționează neîntrerupt

Pînă cînd zorii încep să mărginească norii ce se-adună

Pe bolta fanteziei tale.

N-ai observat nici cum

îți place să interpretezi arterele femeilor

și trupurile aruncate pe-acoperișurile amintirilor cu lungă vreme-n urmă ?

Ți-s paginile năclăite de mîlul exegezei

și nici un cuvînt n-a fost citit

ca tine

aceste pagini au epuizat limbile toate știute pe pămînt

pentru a oferi un nume potrivit cu felul în care definești tu sinele

numele tău – o călimară fecundă în posibilități

alcătuirea făpturii tale sfidează toate definițiile organelor sale luate la un loc.

Vino și stai acolo de unde te vede tunetul așa încît trupul emaciat să se dizolve

Iar sufletul să reînvie ca un nor urmat de ploaie

șiroind viață acolo unde numele tău nu e nici măcar un vis

ce nu se va-mplini atâta vreme cât nu poți să renunți la definițiile

plăcerilor îndoielnice și la nopțile de beție

și la cei ce strigă numele sfinte ale iubirii.

Vino, căci noaptea e lungă pentru cei iubiți,

Nu îndeajuns de lungă pentru a scrie despre plăcere

Sau despre trupuri saturate de parfumul piersicilor

Cufundate în toate plăcerile oprite ale nopții.

Vino – acolo unde norul vrea să-ți preschimbe forma suferindă

și sufletul să-ți smulgă din surghiun –

dintr-o inimă care-a mărturisit deschis că nu iubește

și din mirajul presupusei patrii, cu fiecare pietricică

din pămîntul său căreia credeai că-i aparții.

De cînd arată vîntul respect regulilor de trafic?

De cînd ?

S-a oprit vîntul vreodată la culoarea ta roșie?

Cît ți-a luat să-l îndupleci să stea

ca să culegi cîteva cuvinte

sau să găsești vreo știre ce nu mai merge tipărită?

Ochii tăi vor adeveri că insomnia

A violat secretele nopții

Iar noaptea, la rîndu-i, nu va păstra prea mult tăcerea.

Inima ta e un idol în care arterele ți s-au ascuns

Și nu mai oferă venele drept ofrandă

Drept jertfă depusă la tronul frumoșilor zei

Numele tău nu înseamnă nimic pentru mine

Nu mă poate izbăvi de toate păcatele sărăciei

și nu se poate ruga de noapte ca să ies eu din izolarea sa

numele tău este un număr pierdut –

o povară ce ți-a frînt spinarea !

Mohammed al-Ajami

 

Poem din celulă

(Traducere din arabă în engleză de Ketrien Vanpee și Kareem James Abu-Zeid

Traducere din engleză în română: Roxana Sorea, masterand, Universitatea Transilvania Brașov)

Mintea sau inima mi-am pierdut

Pentru voi, ţinuturi arabe, sălaş al duşmanilor?

Dacă ne-aţi fi ţinut minţile cu lege şi raţiune

Dacă aţi fi respectat opiniile noatre

Atunci mi-aţi fi ţinut şi inima

Cine sunt eu? Nu întreba zilele de mine-

Nu sunt altceva decât un prizonier

Într-o carceră.

Aici în ţara mea, opresiunea

Este ceea ce ne ia drepturile

Aici, ignoranţa

Ne determină convingerile

Aici, oamenii

Nu mai au o voce, nu pot

Silabisi limbajul reproşului

Ţara mea, dacă înţelegerea necesită scuze

Nu aş mai înceta să îmi cer iertare

Spuneţi-le copiilor voştri, în est şi-n vest

– şi continuaţi să le spuneţi, până când

Şi păsările o vor cânta pe ramuri –

Că un popor fără opinii

Nu este nimic decât o turmă însetată

Şi oarbă în faţa unei oaze apropiate.

Luptaţi-vă pentru convingerile voatre: aşa

Vă călăriţi armăsarii şi vă purtaţi armele

Împotriva unui conducător ce caută să asuprească

Şi care vă modelează tăcerea

Într-un pretext pentru nedreptate.

Spuneţi-le că eu, încăpăţânat, perseverent

Am fost de neegalat în victoria

şi înfrângerea mea.

Timpul se poate să mă fi umilit

Dar nu i-am fost uşor de încătuşat.

Domn al gloatei, ce din câte ai se poate compara

Cu tronurile poporului lui Ibn Ad

În Iram, oraşul coloanelor

De care dumnezeu a vorbit în revelaţia sa?

Tu ai fost mincinos, un profet fals pe pământ

Deşi tu, precum Iisus, ai vorbit din faşă.

Încurajezi nedreptatea?

Dacă ne-am supune ţie, ce s-ar alege de principiile noatre?

Când ne rugăm, cui ne rugăm ?

Lui dumnezeu sau slujitorilor Săi ?

Nu este loc pentru virtute sub asuprire

Nu este loc pentru viciu pe drumul spre dreptate

Oricare îşi nedreptăţeşte şi înşeală poporul

Nu va fi niciodată în stare să îl conducă

Dacă istoria ar fi obiectivă, ar spune

Cum ţi-ai căutat gloria în aşa-zisa mea duşmănie

Poftim şi fii nefericit, deşi tu şi cu mine

Nu suntem inamici.

Eu evit duşmănia , şi îmi fac duşmani

Numai din aceia care sunt cu adevărat vrednici

Dacă mă întrebi după cea mai bună zi a mea

La o ocazie la care se cer cuvinte de fală

Mi-aş aminti de istorie şi aş spune:

atunci când am fost prizonier în propria ţară

când mi-aţi înlănţuit încheieturile

istoria mi-a dat putere

şi încredere în victorie.

Aceste lanţuri ruşinoase

Sunt putere în mâinile mele, nu putere

Pentru cei care stăpânesc asupra mea.

Uşi şi gardieni mă trezesc cu blândeţe

Când dorm prea mult.

Nu dorinţa

Ci teama

Mă face să cer asta, teama

Că duşmanii îmi vor vedea slăbiciunea

Când dorm …

Deşi nu mai ştiu

Dacă ochii îmi sunt închişi, sau dacă

Am fost treaz în tot acest timp.

Amanuel Asrat

 

Plaga războiului

(Traducere în limba engleză de Tedros Abraham

Traducere din engleză în română de Roxana Sorea, masterand, Universitatea Transilvania Brașov)

Acolo unde doi fraţi trec unul pe lângă celălalt

Acolo unde doi fraţi se întâlnesc

Acolo unde doi fraţi se unesc

În forumul vieţii şi al morţii

În golful calamităţii şi cultivării

În valea fricii şi a păcii

Ceva a răsunat.

Urâţenia lucrului de război

Când îi soseşte primăvara

Când ecourile sale devastatoare îţi bat la uşă

Atunci plaga războiului urzeşte ruină

Dar…

Tu o serveşti vrând-nevrând

Nedorind îi ţii companie

Încă, pentru ca ea să acopere cât de tare te rogi!

Aron Atabek

 

Gâtul îmi va muri

(Traducere din kazahă în engleză de Niall McDevitt and Alfia Nakipbekova

Traducere din engleză în română de Roxana Sorea)

Gâtul meu, neputând să mai vorbească, va muri

Pentru suntele țării mele natale.

Graiul strămoșilor mei va dispărea

Precum apa în nisip.

Sunt un povestitor al nemuririi

În limbi semitice și etrusce;

Sunt praful dialectelor turcești

Scriind în rusă.

Sorțile încurcate ale multor vieți

Sunt pierdute în mine, jelind,

Iar eu însămi sunt un nod gol de nervi

Pulsând de versuri.

Ashraf Fayadh

 

Instrucțiuni interioare

(Traducere din arabă în engleză de Mona Kareem

Traducere din engleză în română de Roxana Sorea)

1

Petrolul este inofensiv, cu excepţia dârei de sărăcie pe care o lasă în urmă.

În ziua aceea, când chipurile celor care descoperă un nou puţ de ţiţei se întunecă,

Când viaţa îţi este detonată în inimă pentru a extrage mai mult ţiţei de pe sufletul tău pentru consum public …

Asta …e…promisiunea ţiţeiului, o promisiune adevărată…

Sfârşit…

2

S-a zis: stabiliţi-vă aici…

Dar unii dintre voi sunteţi duşmani pentru toţi aşa că plecaţi acum

Priviţi-vă din fundul râului,

Voi cei care sunteţi deasupra ar trebui să le acordaţi puţină milă celor aflaţi dedesubt

Cei dezrădăcinaţi sunt neajutoraţi,

Precum sângele pe care nu vrea nimeni să îl cumpere pe piaţa petrolului!

3

Pardon, iartă-mă

Că nu am fost în stare să mai pompez lacrimi pentru tine

Că nu ți-am mormăit numele cu nostalgie.

mi-am îndreptat chipul spre căldura brațelor tale

Nu am altă dragoste înafara ta, tu singură, și sunt primul dintre cei care te caută.

4

Noapte,

Tu nu ai experiență cu Timpul

Îți lipsesc stropii de ploaie

Care ar putea spăla toate rămășițele trecutului tău

Și te-ar putea elibera de ceea ce tu ai numit pietatea

inimii…capabile de iubire,

de joacă,

și de a se intersecta cu obscenitatea retragerii tale din acea religie fără vlagă

de la acel fals Tanzeel

de la acei zei care și-au pierdut mândria

5

Râgâi mai mult decât obișnuiai…

În timp ce barurile își binecuvântează vizitatorii cu recitări și dansatori seducători

Accompaniat de DJ

Tu îți reciți halucinațiile

Și îți spui lauda pentru trupurile lor

Legănându-te pe versurile exilului.

6

El nu are nici un drept să meargă cum vrea sau să se legene cum vrea sau să plângă cum vrea.

El nu are nici un drept să își deschidă fereastra sufletului,

Să își reînnoiască aerul, pustiul, și lacrimile

Și tu tinzi să uiți că ești o bucată de pâine

7

În ziua exilării, ei stau goi,

În timp ce tu înoți prin țevile ruginite de scurgere, desculț….

Asta ar putea fi sănătos pentru picioare dar nu și pentru pământâ

8

Profeții s-au pensionat

Așa că nu îl mai aștepta pe al tău să vină

Iar pentru tine,

Pentru tine supraveghetorii își aduc rapoartele zilnice

Și își primesc salariile mari

Cât de importanți sunt banii

Pentru o viață cu demnitate

9

Bunicul mei stă gol în fiecare zi,

Fără exilare, fără creație

Divină…

Eu am fost deja resuscitat fără vreo suflare zeiască în imaginea mea.

Eu sunt experiența iadului pe pământ

Pământul

Este iadul pregătit pentru refugiați.

10

Sângele tău mut nu va grăi mai tare

Câtă vreme te vei mândri cu moartea

Câtă vreme vei continua să anunți-

În secret-că ți-ai pus sufletul în mâinile celor care nu știu foarte multe

Să-ți pierzi sufetul va costa timp,

Mult mai mult decât te-ar costa să îți calmezi ochii ce au plans cu lacrimi de petrol.

Liu Xia

 

Pasăre după pasăre

(Traducere din chineză în engleză de Yu Zhang și Bonny Cassidy

Traducere din engleză de Roxana Sorea)

O văzusem

O mică reflecţie rămasă pe sticlă

Fusese imprimată acolo de mult timp

Fără să plece…

În fiecare an în 15 iulie al calendarului lunar

Râul era acoperit cu lanterne plutitoare

Dar ele nu puteau să-ţi cheme înapoi sufletul…

Trenul ce se îndrepta spre lagărul de concentrare

Plângând trecuse peste trupul meu

Dar eu nu putusem să te ţin de mână…

 

Scaune goale

(Traducere din chineză în engleză de Ming Diand și Jennifer Stern

Traducere din engleză în română de Roxana Sorea)

Goale, goale, goale

Atât de multe scaune goale

Peste tot. arată

Încântător în tablourile lui van Gogh.

Mă aşez în tăcere pe ele

Şi încerc să mă legăn

Dar ele nu se clintesc –

Sunt îngheţate

De ceea ce respiră în ele.

Van Gogh îşi flutură pensula –

Pleacă, pleacă, pleacă

În noaptea asta nu e nici o înmormântare.

El priveşte fix prin mine,

Iar eu mă aşez

În flăcările florii soarelui

Precum o bucată de lut să fiu coaptă.