Texte ale poeților în detenție
Texte ale poeților în detenție, susținuți de PEN International de Ziua internațională a poeziei, 21 martie 2016.
Ashraf Fayadh – Poezii „disputate”
(traducere din arabă în engleză: Mona Kareem;
traducere din engleză în română: dr. Cornelia Macsiniuc, Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava)
1.
țițeiul e inofensiv, dacă nu socotim dîra de sărăcie lăsată în urmă
ziua aceea, cînd chipurile celor ce descoperă încă un zăcămînt de țiței se întunecă,
ziua cînd viața îți izbește în inimă ca să-ți extragă mai mult țiței din suflet
pentru uzul public…
Acela…este…legămîntul țițeiului, un legămînt neclintit.
sfîrșitul…
2.
s-a spus: statorniciți-vă acolo…
dar unii dintre voi sînt dușmanii tuturor
plecați deci
priviți în sus voi, cei din fundul rîului ;
iar voi, cei de sus, ar trebui s-aveți un pic de milă pentru cei de jos…
cel strămutat e neajutorat
ca sîngele pe care nimeni nu vrea să-l cumpere pe piața de țiței !
3.
îngăduință cer, iertați-mă
că nu-s în stare să extrag mai multe lacrimi pentru voi
că nu vă mormăi numele cu dor.
Mi-am îndreptat fața spre căldura brațelor voastre
n-am căpătat iubire, ci doar pe voi, atît,
și-s primul dintre căutătorii voștri.
4.
tu, noapte,
nu te pricepi la Timp
îți lipsesc stropii de ploaie
ce ți-ar putea spăla toate rămășițele trecutului
să te elibereze de ceea ce odată ai numit credință…
de inima aceea…ce putea iubi
ce se putea juca,
și ce putea întretăia retragerea necuviincioasă dintr-o religie fără de vlagă
din acel prefăcut Tanzeel
de la zeii ce și-au pierdut mîndria
5.
rîgîi, mai mult ca înainte…
în timp ce barurile-și fericesc vizitatorii
cu recitări, cu dansatoare ademenitoare…
acompaniat de DJ
tu îți reciți fantasmele
și aduci laude acestor trupuri ce se leagănă pe versurile surghiunului
6.
el n-are dreptul să pășească oricum vrea
sau să danseze cum vrea sau să plîngă cum vrea
el n-are dreptul să-și deschidă fereastra sufletului,
să-și primenească aerul, ordura, sau lacrimile…
și tu, la rîndul tău, înclini să uiți că ești
o bucată de pîine
7.
In ziua surghiunirii, ei stau goi,
In timp ce tu înoți, desculț, prin ruginitele conducte de scurgere…
E poate sănătos pentru picioare
dar nu pentru pamînt
8 .
profeții s-au retras
nu-i aștepta pe-ai tăi să vină la tine, așadar,
să vină pentru tine,
pentru tine, maiștrii aduc rapoartele lor zilnice
și-și iau salariile grase…
ce importanți sînt banii
pentru o viață demnă
9.
Bunicul meu stă gol în fiecare zi,
fără surghiun, fără creație divină…
eu am fost deja resuscitat fără suflare zeiască peste chipul meu.
Eu sînt experiența iadului de pe pămînt…
pămîntul
e iadul pregătit pentru cei surghiuniți.
10.
Sîngele tău tăcut nu va vorbi răspicat
Atîta vreme cît te mîndrești cu moartea
Atîta vreme cît tot anunți – în taină – că ți-ai pus sufletul
In mîinile celor ce nu știu mare lucru…
pierzîndu-ți sufletul vei pierde timp,
mult mai mult timp decît îți ia ca să-ți alini
ochii ce-au plîns cu lacrimi de țiței.
Ashraf Fayadh: Numele unui vis bărbătesc
(Traducere din arabă în engleză: Mona Zaki;
traducere din engleză în română: dr. Cornelia Macsiniuc, Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava)
Ai ajuns să practici la perfecție cultul anxietății –
Dar n-ai observat că arterele nu-ți mai pompează nesomnul către ochi ?
N-ai observat ?
Că inimile celor abandonați pe trotuare noaptea
s-au rupt de viziunea ta de-atîtea ori?
Resorturile nopții funcționează neîntrerupt
Pînă cînd zorii încep să mărginească norii ce se-adună
Pe bolta fanteziei tale.
N-ai observat nici cum
îți place să interpretezi arterele femeilor
și trupurile aruncate pe-acoperișurile amintirilor cu lungă vreme-n urmă ?
Ți-s paginile năclăite de mîlul exegezei
și nici un cuvînt n-a fost citit
ca tine
aceste pagini au epuizat limbile toate știute pe pămînt
pentru a oferi un nume potrivit cu felul în care definești tu sinele
numele tău – o călimară fecundă în posibilități
alcătuirea făpturii tale sfidează toate definițiile organelor sale luate la un loc.
Vino și stai acolo de unde te vede tunetul așa încît trupul emaciat să se dizolve
Iar sufletul să reînvie ca un nor urmat de ploaie
șiroind viață acolo unde numele tău nu e nici măcar un vis
ce nu se va-mplini atâta vreme cât nu poți să renunți la definițiile
plăcerilor îndoielnice și la nopțile de beție
și la cei ce strigă numele sfinte ale iubirii.
Vino, căci noaptea e lungă pentru cei iubiți,
Nu îndeajuns de lungă pentru a scrie despre plăcere
Sau despre trupuri saturate de parfumul piersicilor
Cufundate în toate plăcerile oprite ale nopții.
Vino – acolo unde norul vrea să-ți preschimbe forma suferindă
și sufletul să-ți smulgă din surghiun –
dintr-o inimă care-a mărturisit deschis că nu iubește
și din mirajul presupusei patrii, cu fiecare pietricică
din pămîntul său căreia credeai că-i aparții.
De cînd arată vîntul respect regulilor de trafic?
De cînd ?
S-a oprit vîntul vreodată la culoarea ta roșie?
Cît ți-a luat să-l îndupleci să stea
ca să culegi cîteva cuvinte
sau să găsești vreo știre ce nu mai merge tipărită?
Ochii tăi vor adeveri că insomnia
A violat secretele nopții
Iar noaptea, la rîndu-i, nu va păstra prea mult tăcerea.
Inima ta e un idol în care arterele ți s-au ascuns
Și nu mai oferă venele drept ofrandă
Drept jertfă depusă la tronul frumoșilor zei
Numele tău nu înseamnă nimic pentru mine
Nu mă poate izbăvi de toate păcatele sărăciei
și nu se poate ruga de noapte ca să ies eu din izolarea sa
numele tău este un număr pierdut –
o povară ce ți-a frînt spinarea !
Mohammed al-Ajami
Poem din celulă
(Traducere din arabă în engleză de Ketrien Vanpee și Kareem James Abu-Zeid
Traducere din engleză în română: Roxana Sorea, masterand, Universitatea Transilvania Brașov)
Mintea sau inima mi-am pierdut
Pentru voi, ţinuturi arabe, sălaş al duşmanilor?
Dacă ne-aţi fi ţinut minţile cu lege şi raţiune
Dacă aţi fi respectat opiniile noatre
Atunci mi-aţi fi ţinut şi inima
Cine sunt eu? Nu întreba zilele de mine-
Nu sunt altceva decât un prizonier
Într-o carceră.
Aici în ţara mea, opresiunea
Este ceea ce ne ia drepturile
Aici, ignoranţa
Ne determină convingerile
Aici, oamenii
Nu mai au o voce, nu pot
Silabisi limbajul reproşului
Ţara mea, dacă înţelegerea necesită scuze
Nu aş mai înceta să îmi cer iertare
Spuneţi-le copiilor voştri, în est şi-n vest
– şi continuaţi să le spuneţi, până când
Şi păsările o vor cânta pe ramuri –
Că un popor fără opinii
Nu este nimic decât o turmă însetată
Şi oarbă în faţa unei oaze apropiate.
Luptaţi-vă pentru convingerile voatre: aşa
Vă călăriţi armăsarii şi vă purtaţi armele
Împotriva unui conducător ce caută să asuprească
Şi care vă modelează tăcerea
Într-un pretext pentru nedreptate.
Spuneţi-le că eu, încăpăţânat, perseverent
Am fost de neegalat în victoria
şi înfrângerea mea.
Timpul se poate să mă fi umilit
Dar nu i-am fost uşor de încătuşat.
Domn al gloatei, ce din câte ai se poate compara
Cu tronurile poporului lui Ibn Ad
În Iram, oraşul coloanelor
De care dumnezeu a vorbit în revelaţia sa?
Tu ai fost mincinos, un profet fals pe pământ
Deşi tu, precum Iisus, ai vorbit din faşă.
Încurajezi nedreptatea?
Dacă ne-am supune ţie, ce s-ar alege de principiile noatre?
Când ne rugăm, cui ne rugăm ?
Lui dumnezeu sau slujitorilor Săi ?
Nu este loc pentru virtute sub asuprire
Nu este loc pentru viciu pe drumul spre dreptate
Oricare îşi nedreptăţeşte şi înşeală poporul
Nu va fi niciodată în stare să îl conducă
Dacă istoria ar fi obiectivă, ar spune
Cum ţi-ai căutat gloria în aşa-zisa mea duşmănie
Poftim şi fii nefericit, deşi tu şi cu mine
Nu suntem inamici.
Eu evit duşmănia , şi îmi fac duşmani
Numai din aceia care sunt cu adevărat vrednici
Dacă mă întrebi după cea mai bună zi a mea
La o ocazie la care se cer cuvinte de fală
Mi-aş aminti de istorie şi aş spune:
atunci când am fost prizonier în propria ţară
când mi-aţi înlănţuit încheieturile
istoria mi-a dat putere
şi încredere în victorie.
Aceste lanţuri ruşinoase
Sunt putere în mâinile mele, nu putere
Pentru cei care stăpânesc asupra mea.
Uşi şi gardieni mă trezesc cu blândeţe
Când dorm prea mult.
Nu dorinţa
Ci teama
Mă face să cer asta, teama
Că duşmanii îmi vor vedea slăbiciunea
Când dorm …
Deşi nu mai ştiu
Dacă ochii îmi sunt închişi, sau dacă
Am fost treaz în tot acest timp.
Amanuel Asrat
Plaga războiului
(Traducere în limba engleză de Tedros Abraham
Traducere din engleză în română de Roxana Sorea, masterand, Universitatea Transilvania Brașov)
Acolo unde doi fraţi trec unul pe lângă celălalt
Acolo unde doi fraţi se întâlnesc
Acolo unde doi fraţi se unesc
În forumul vieţii şi al morţii
În golful calamităţii şi cultivării
În valea fricii şi a păcii
Ceva a răsunat.
Urâţenia lucrului de război
Când îi soseşte primăvara
Când ecourile sale devastatoare îţi bat la uşă
Atunci plaga războiului urzeşte ruină
Dar…
Tu o serveşti vrând-nevrând
Nedorind îi ţii companie
Încă, pentru ca ea să acopere cât de tare te rogi!
Aron Atabek
Gâtul îmi va muri
(Traducere din kazahă în engleză de Niall McDevitt and Alfia Nakipbekova
Traducere din engleză în română de Roxana Sorea)
Gâtul meu, neputând să mai vorbească, va muri
Pentru suntele țării mele natale.
Graiul strămoșilor mei va dispărea
Precum apa în nisip.
Sunt un povestitor al nemuririi
În limbi semitice și etrusce;
Sunt praful dialectelor turcești
Scriind în rusă.
Sorțile încurcate ale multor vieți
Sunt pierdute în mine, jelind,
Iar eu însămi sunt un nod gol de nervi
Pulsând de versuri.
Ashraf Fayadh
Instrucțiuni interioare
(Traducere din arabă în engleză de Mona Kareem
Traducere din engleză în română de Roxana Sorea)
1
Petrolul este inofensiv, cu excepţia dârei de sărăcie pe care o lasă în urmă.
În ziua aceea, când chipurile celor care descoperă un nou puţ de ţiţei se întunecă,
Când viaţa îţi este detonată în inimă pentru a extrage mai mult ţiţei de pe sufletul tău pentru consum public …
Asta …e…promisiunea ţiţeiului, o promisiune adevărată…
Sfârşit…
2
S-a zis: stabiliţi-vă aici…
Dar unii dintre voi sunteţi duşmani pentru toţi aşa că plecaţi acum
Priviţi-vă din fundul râului,
Voi cei care sunteţi deasupra ar trebui să le acordaţi puţină milă celor aflaţi dedesubt
Cei dezrădăcinaţi sunt neajutoraţi,
Precum sângele pe care nu vrea nimeni să îl cumpere pe piaţa petrolului!
3
Pardon, iartă-mă
Că nu am fost în stare să mai pompez lacrimi pentru tine
Că nu ți-am mormăit numele cu nostalgie.
mi-am îndreptat chipul spre căldura brațelor tale
Nu am altă dragoste înafara ta, tu singură, și sunt primul dintre cei care te caută.
4
Noapte,
Tu nu ai experiență cu Timpul
Îți lipsesc stropii de ploaie
Care ar putea spăla toate rămășițele trecutului tău
Și te-ar putea elibera de ceea ce tu ai numit pietatea
inimii…capabile de iubire,
de joacă,
și de a se intersecta cu obscenitatea retragerii tale din acea religie fără vlagă
de la acel fals Tanzeel
de la acei zei care și-au pierdut mândria
5
Râgâi mai mult decât obișnuiai…
În timp ce barurile își binecuvântează vizitatorii cu recitări și dansatori seducători
Accompaniat de DJ
Tu îți reciți halucinațiile
Și îți spui lauda pentru trupurile lor
Legănându-te pe versurile exilului.
6
El nu are nici un drept să meargă cum vrea sau să se legene cum vrea sau să plângă cum vrea.
El nu are nici un drept să își deschidă fereastra sufletului,
Să își reînnoiască aerul, pustiul, și lacrimile
Și tu tinzi să uiți că ești o bucată de pâine
7
În ziua exilării, ei stau goi,
În timp ce tu înoți prin țevile ruginite de scurgere, desculț….
Asta ar putea fi sănătos pentru picioare dar nu și pentru pământâ
8
Profeții s-au pensionat
Așa că nu îl mai aștepta pe al tău să vină
Iar pentru tine,
Pentru tine supraveghetorii își aduc rapoartele zilnice
Și își primesc salariile mari
Cât de importanți sunt banii
Pentru o viață cu demnitate
9
Bunicul mei stă gol în fiecare zi,
Fără exilare, fără creație
Divină…
Eu am fost deja resuscitat fără vreo suflare zeiască în imaginea mea.
Eu sunt experiența iadului pe pământ
Pământul
Este iadul pregătit pentru refugiați.
10
Sângele tău mut nu va grăi mai tare
Câtă vreme te vei mândri cu moartea
Câtă vreme vei continua să anunți-
În secret-că ți-ai pus sufletul în mâinile celor care nu știu foarte multe
Să-ți pierzi sufetul va costa timp,
Mult mai mult decât te-ar costa să îți calmezi ochii ce au plans cu lacrimi de petrol.
Liu Xia
Pasăre după pasăre
(Traducere din chineză în engleză de Yu Zhang și Bonny Cassidy
Traducere din engleză de Roxana Sorea)
O văzusem
O mică reflecţie rămasă pe sticlă
Fusese imprimată acolo de mult timp
Fără să plece…
În fiecare an în 15 iulie al calendarului lunar
Râul era acoperit cu lanterne plutitoare
Dar ele nu puteau să-ţi cheme înapoi sufletul…
Trenul ce se îndrepta spre lagărul de concentrare
Plângând trecuse peste trupul meu
Dar eu nu putusem să te ţin de mână…
Scaune goale
(Traducere din chineză în engleză de Ming Diand și Jennifer Stern
Traducere din engleză în română de Roxana Sorea)
Goale, goale, goale
Atât de multe scaune goale
Peste tot. arată
Încântător în tablourile lui van Gogh.
Mă aşez în tăcere pe ele
Şi încerc să mă legăn
Dar ele nu se clintesc –
Sunt îngheţate
De ceea ce respiră în ele.
Van Gogh îşi flutură pensula –
Pleacă, pleacă, pleacă
În noaptea asta nu e nici o înmormântare.
El priveşte fix prin mine,
Iar eu mă aşez
În flăcările florii soarelui
Precum o bucată de lut să fiu coaptă.