Un dialog despre scriitoare, programele şcolare şi bacalaureat
Am acceptat invitația inimoasei organizatoare Mariana Gorczyca ca să particip la dezbaterea „Prezența scriitoarelor în programele școlare și absența lor din programele de bacalaureat“ (Colocviile PEN, 2018, Sighişoara), tocmai pentru că nu mă cramponez de canonul școlar; lucrez la clasă texte ale scriitorilor și scriitoarelor de tip…. underground, țintesc dincolo de zidurile Vavilonului, adică de anul 1980 (acolo unde se termină obligatoriu studiul școlar!) și nu agreez comentariul prefabricat care garantează nota mare la examene.
Cu toate acestea, am și analfabeți funcțional (din ce în ce mai mulți la profilul pedagogic, pe mîna cărora vor încăpea generațiile viitoare…).
În sala Sander, cu un picior în trecut și cu unul în prezent, alături de alți profesori, elevi și universitari, scriitoare, scriitori, identități complexe și sonore, precum: Magda Cârneci, Ruxandra Cesereanu, Bianca Cernat, Bogdan Ghiu, Mariana Gorczyca, Carmen Mușat, Paul Cernat, Radu Vancu, Miruna Vlada, Dragoș Varga, am experimentat un dialog autentic, cu „cărțile pe masă“, onest, despre condiția literaturii de gen feminin în diacronie, despre mentalitate și prejudecată la adresa femeii în contemporaneitate, despre contextul europeano-universal al acestui tipar discriminatoriu și despre imaginea neretușată a lumii preuniversitare românești de azi.
Dascăli ca Maria Filip sau Bogdan Rațiu au definit profilul elevilor din lumini și umbre; o majoritate care discreditează studiul, minimalizează/coboară în grosier opera literară, caută, cu obstinație distracția superficială, și o minoritate care se arcuiește temeinic, prin aplecare și profunzime. La rîndul lor, adolescenții prezenți în sală au indicat, cu sinceritate, și cauzele unui astfel de comportament, cum ar fi faptul că rezonează doar cu anumite opere literare din programă, cele care le sînt mai aproape orizontului lor de așteptare.
Deloc comodă a fost și punerea sub lupă a tarelor profesorului fără vocație; gata să apeleze, comod, la comentariul construit de o editură, să respecte litera manualului/programei, pentru că, deși are ceva libertate, examenul de final de liceu e la fel de îngust ca urechile acului și poate de aceea nu inovează, nu stîrnește universul interogativ al adolescentului și se subordonează modului matematizat de construire a cerințelor bacalaureatului care măsoară, bob cu bob, motive literare, teme, în detrimentul unei viziuni cvasipersonale ori creative a elevului.
Discuția a trecut ca un ghem fierbinte de la unul la altul și nu a fost o simplă analiză asupra condiției femeii-scriitor, a accesului acesteia în manualele școlare și în conștiința tinerei generații, ci una intensă despre un sistem care dă, pe bandă rulantă, rateuri: profesorul reduce studiul literaturii la textele pentru bacalaureat, elevul nu e preocupat de propria formare, ministerul nu reperează corect deficiențele și cauzele lor, ci numără procentele de promovabilitate. Formalism, perpetuarea unor mentalități, prejudecăți despre femeia-cetățean de rangul al doilea, literatura – o disciplină de studiu ca oricare alta, prețăluită cu tehnici sofisticate de evaluare, cu absolvenți de liceu care ignoră și îngroașă rîndurile ignoranței.
Ce a adus nou acest dialog? Fără îndoială, sinceritate, responsabilitate și solidaritate, pentru că s-a decis că e necesară o intervenție rapidă și punctuală, pentru a se rezolva problema studierii și evaluării finale a literaturii în liceu, prin integrare valorică a textelor cu autor feminin. Dar, pentru asta, sînt necesare răscolirea atentă a tuturor contextelor, definirea clară a finalităților, viziuni coerente, bine-intenționate, clare, energie, consecvență și utilizarea unui bisturiu de finețe, care să incizeze acolo unde e nevoie, în locul discuțiilor interminabile, trufașe și sterile.
Am convingerea, așadar, că am participat la o dezbatere care a depășit diagonalele unei polemici de catifea și a devenit o riguros de sinceră analiză a unui prezent ce perpetuează mentalități și (de)contruiește sacrificînd o nouă generație, care, din păcate, fără măsurile potrivite, riscă să fie condamnată la un captivitatea non-culturală.
Marioara NOVAC este absolventă a Universității „Al. I.Cuza“, Iași, secția Română-Rusă (1987). Este profesor de limba și literatura română la Liceul Pedagogic „D.P. Perpessicius“, Brăila, mentor și metodist al Casei Corpului Didactic și al Inspectoratului Școlar Județean Brăila. Desfășoară activități de promovare a cărții și a scriitorilor români contemporani, organizate de Biblioteca Județeană „Panait Istrati“ din Brăila.